Un canal de youtube despre modul în care societatea umană este organizată patriarhal și despre cum o societate bazată pe parteneriat, pe egalitate de drepturi și oportuități indiferent de sex poate reprezentă un viitor. Este o excelentă sură de informare pentru a înțelege diferențele și abilitățile fiecărui sex și despre asumarea genurilor. Deși este găzduit de o femeie nu detectez condescendența religioasă a unor femniste.
https://youtube.com/@breakingdownpatriarchy?si=THEyum-UTHPlKthd
Oare ce aș putea spune despre acestă carte? Mama spunea că orice poveste are un sâmbure de adevăr, și acest fapt este neîndoielnic, însă care este cel mai important sâmbure?
Adesea spun că nu îmi plac artele plastice căci nu includ o narațiune, un fir epic pe care să îl urmezi, motiv pentru care artistul nu creează un mesaj ci un set de unelte cu care care să îți creezi propriul mesaj: „autorul a vrut sa spună…” și completezi cu ce vrei tu. Însă când citești o carte nu poți sări peste nimic și nu poți citi în orice ordine. De aceea cu ani în urmă când am dat peste carte am sărit peste ea cu desăvârșire ne înțelegând de ce să rabd 50 de ore când în 20 de ore se putea spune aceeași poveste. Însă pentru a citi o carte e nevoie să faci multe presupuneri care te vor îndepărta de mesajul original, de aceea autorul are multiple capitole, aparent tangente, care însă reușesc să reprezinte realitatea acelei perioade în care povestea să își poată da „arama pe față”.
Poate că este despre inegalitatea unei societăți care duce la suferință și mizerie din care se nasc monștrii și îngeri, în care sunt răpuși părinți și iubirea, din care se naște fericire și răsplată, din care se naște fanatism și răutate.
Poate că este “bildungsroman” dar nu a unui erou ci a unui caracter. În timp ce unele personaje pornind de pe fundul borcanului devin aleg să rămână acolo sau cel mult să nu mai facă rău, altele cresc, se dăruiesc, se sacrifică. Însă pe cât de radicală poate fi transformarea este doar o excepție, o dovadă a imposibilității ieșirii dintr-un sistem putred în afara unor situații excepționale și a norocului.
Și mai e ceva, discernământul. Legea umană sau religioasă părând infailibile ne dezleagă de a ne uita în oglindă și a cântării, însă sunt rețete perfecte pentru orbi și surzi, rețete pentru a discrimina, pentru a abuza, pentru intoleranță, pentru tiranie. Toate moleculele de apă sunt identice deci nu pot fi decât ude, însă caracterul uman, alegerile și faptele sale sunt unice deci și judecata noastră trebuie adaptată corespunzător.
Carte audiată sun lectura Gabrielei Marin.
Nu obișnuiesc să citesc recenzii la cărți căci simt că îmi va fi întinată experiența. De aceea am început să citesc această carte crezând că este o carte de parenting, despre relația părinte fică.
Dar nu, nu este o carte de parenting ci o ficțiune despre iubirea unei mame față de fica ei și cum a greșit dar și cum a știut să o mențină prin sacrificiu. Nu vreau să analizez cartea și nici să o dezvălui ci cumva sa surprind emoția ce a trezit în mine.
Ca părinte îțicreezi așa multe scenarii inediat după naștere când ești îndrăgostit de copilul tău. Și anii trec și realitatea și scenariile tale uneori sunt divergente și apare conflictul, iar alteori converg și îți susți trup și suflet. Ambele sunt exagerări dacă ai putea sa te detașezi și să privești din afară, dar poți oare mai ales când ești la primul și unicul tău copil? Șigur că nu poți și totuși aici intervine maturitatea nu în a observa ci în a ști să asculți părearea celui de lângă tine și a prietenilor.
Cumva cartea mi-a inspirat compasiune căci probabil și eu aș face aceleași greșeli.
Carte auduată sub lectura plina de conpasiune a Iuliei Verbancu.
Cartea am citit-o inițial cu mulți ani în urmă însă după ce recent am descoperit că este o trilogie și am citit volumele 2 și 3, am simțit nevoia să recitesc cartea ce a stârnit povestea și să văd de pot să găsesc aceași emoție de acasă.
Pentru o vreme a fost o dezamăgire căci ideea de Africă mă așteptam să fie mult mai prezentă. Am descoperit o frumoasă aventură prin sistemul solar care totuși s-a terminat în africa. Și apoi în ultima pagină am descoperit emoția ce am purtat-o atâția ani. Curios cum citind cartra ici și colo recunoșteam ceva însă firul epic l-am simțit ca și cum aș fi citit cartea pentru prima dată.
Și odată terminată cartea am realizat de ce m-a marcat cartra. Pornim în aventuri în căutarea a ceva însă indiferent cât de fain este pe drum și cât de nou sau frumos este ceea ce găsim ce căutăm în realitate este să aparținem iar cel mai frumos și mai stsbil loc este acasă. Acasă nu în sensul locuinței proprii sau a casei în care ne-am născut ci a unei emoții ce ne oferă în același timp aripi sub care să fim protejați și iubiți dar și aripi stabile pentru a zbura.
Carte audiată sub lectura lui Kobna Holdbrook-Smith.
Auzeam de unăzi că poți dezactiva recomandăripe de pe youtube. Pare o idee bună însă vine cu riscul de a nu putea să descoperi nimic nou și de a trăi într-un „ecochamber”. Cumva parcă dorim să nu trebuiască să gestionăm și discriminăm propunerile algoritmului „căci știm ce ne interesează”. Și cum vei descoperii lucruri noi, mai ales când locuiești în mijlocul pădurii
Iaca eu nu am dezactivat nimic și astfel din când în când descopăr ceva captivant și uimitor. Se pare că pe fundul Mării Roșii există lacuri sărate. Nu este vorba de zone amorfe cu salinitate crescuta ci de depresiuni cu apă atât de sărată încât au limite clare, i au un ecosistem ce abundă într-o mare care la acea adâncime este adesea sterpă
Trăim într-o lume în care la un click distanță poți afla orice însă dacă nu ști de existența acelui ceva nu poți cerceta. Așa că…
https://youtu.be/FA_WgI3QHG0?si=V-bcv3lTs0HfbM8Z
Curiozitatea umană este nelimitată dar la fel și nesăbuința și violența. Curiozitate nu îți dădreptul la posesie, nesăbuința nu te absolvă de crimă, frica nu scuză violența iar bunele intenții nu îți dau dreptul la colonizare.
Unul din motivele pentru care citesc carte SF este pentru că permite abordarea unor subiecte fără să arate cu degetul către cineva anume. O carte SF poate aborda orice subiect sensibil și poate da verdicte fără să fie constrâns de părtinire. Iar dacă cartra face parte dintr-o serie bine scrisă sentimentul de acasă te însoțește de la prima la ultima pagină.
Carte audiată sub lectura lui Adjoa Andoh.
Poate că a scris acestă trilogiev ca să ajungă la a transmite un adevăr: nu există un viitor căci totul moare și tot ce a existat nu va mai fi. Un credincios o să îți spună ca există viața de apoi, sau reîncarnare, sau că toți suntem forme diferite de manifestera ale aceleași vieți și că scopul este raiul, iluminare sau… Dar pe cât de parfumate sunt toate aceste propuneri sunt doar bazate pe credință și nu pe dovezi, ceva palpabil.
Și poate deîntâlnești o rasă extraterestră care îți poate dovedi că totul este în van și că nimic nu are rost vei intra în depresie? Vei abandona orice demers, nu vei mai iubi, nu vei mai avea copii, nu vei mai picta, dansa, cânta? Contează dacă toate astea au un rost sau nu câtă vreme acest morman de atomi este conștient propri-i existență. Există infinite șanse să nu exisht dar doar una să exist de aceea intenționez să mă bucur de fie ce clipă dar pentru că pot.
Carte audiată sub lectura lui Adjoa Andoh.
O carte stranie cu siguranță. Citind prefața așteptările au fost pentru o carte dezgustator de violentă. Totuși deși acțiunile din carte sunt cu adevărat atroce carte cu siguranță nu este.
Cartea este un test de moralitate caci atunci când ai de a face cu un răfăcător care îți sunt atribuțiile ca srat? Să îl ți departe de societate? Să îl ajuți să se îndrepte? Să corectezi problema ibdiferent de consecințe?
Ce te faci când soluția esre mai rea decât simptomele iar problema este ignorată?
Carte audiată sub lectura lui Massimiliano Nugnes.
Tocmai am avut un oaspete din Polonia, o fată de 18 ani care face HS așa că evident am profitat de situație pentru a afla mai multe despre sistemul lor educațional.
Se pare că odată cu COVID au descoperit că similar cu România legea spune cu sunt obligatorii 12 ani de școală dar nu obligă la prezența într-o clădire ci doar să fie înscriși undeva. Așa că un “băiat deștept” a creat o școală online unde se pit înscrie copii pentru a face HS. Interesant este că în Polonia școlile primesc o sumă fixă pentru fiecare elev indiferent dacă școala este fizică său online (se pare că șmecheria era în lege de mult dar nimeni nu s-.& prins până acum 4 ani când a fost înființată prima și pentru moment prima școală online/HS).
Datorită acestei șmecherii legislative pentru elev școala online este ca și gratuită plătind doar o mică sumă lunară (dacă am înțeles corect 30€/lună. Însă din același motiv școală online/HS urmează aceeași programă cu școlile fizice avantajul fiind că poți să îți faci programul cum vrei și nu ai decât un test la sfârșitul semestrului (zero extemporale). Trebuind însă să respecte identic programa publică nu pot oferi nimic de interes și nu pot fi o școala specializată (școală sportivă sau de arte).
Și asta ar putea fi ok dacă nu ai o problemă cu programa standard până când auzi că recent datorită evoluție războiului din Ucraina guvernul polonez evaluează că în cadrul cursului de apărare pe care copii îl urmează începând cu clasa a 9-a vor să introducă folosirea de arme de foc ( se vor pregăti cu arme cu aer comprimat în poligon).
Acum nu știu ce ați face dar dacă ș în școala online/HS ai obligația de a trage cu un pistol atunci…
Cât privește corporatizarea educației cred că este cel puțin rău dat fiind că ia bani din sistemul public care și așa abia se descurcă lăsând omul de rând cu o educație și mai slabă…
Am primit deunăzi link-ul de mai jos de la un om cu care am.început sa leg o interesantă prietenie. Cine ar fi crezut că o eșuată vizita în București aș fi reușit să pun într-o lumină interesantă doar pentru că am vrut să înfrunt “fantomele” trecutului.
Revenind la link este o interesantă perspectivă asupra vieții abordată prin logica un joc video. Totuși dacă tot suntem aici să luăm un „creion” și să analizăm.
Pentru că lista e mai scurtă voi începe cu lucrurile negative. Vorbește prea des de „coins” și îi preia capitalist (special pentru tine C am folosit cuvântul) căci lasă de înțeles că fără nu se poate, că acesta pare să fie un important scop al jocului (deși pe lista finală cum să ajungi pe „leaderboard” nu apare. „To make a character” pare să fie unicul mod de a fi părinte și deși nu cred că este intenționat are un aer de condescendență adopția fie neexistând ca opțiune fie fiind o soluție inferioară.
Dacă păstra ideea de NPC ca un semnal de alarmă era perfect dar când dă exemplu unui „shopkeeper” ca NPC și faptul că sunt o necesitate în joc sună incredibil de condescendent pentru joburi incredibil de necesare și colonialist căci „fără NPC de unde am avea atâtea lucruri la prețuri mici”.
Trecând însă peste aceste mici „erori” îmi plac multe precum ideea că avem prea multe programe care rulează în fundal, ca un coach are „cheat codes”, că sunt atâtea tentații iluzorii care ne împiedică să facem „levul up” și că e important să ne alegem „quest-urile”, sau cum ar spune C „antreprenoriat”.
Însă cel mai interesante sunt criteriile care fac jocul distractiv (dacă stabilești conexiuni și relații de iubire, dacă te implici în activități semnificative, dacă ai o mentalitate echilibrată, dacă ai o sănătate bună, dacă ți-ai găsit un scop în viață), ce calități ai nevoie pentru a crea „questuri” (Curiozitate, pasiune, sens, autonomie și abilități.) și care sunt criteriile secrete la evaluarea finală (dacă am trăit cu dragoste în inimă și nu cu frică, dacă am fost colaborativi și nu individualiști/exploatativi,dacă am fost adaptabili, dacă am fost autenticitate și dacă am contribuit)
Vizionare plăcută!
Powered by WordPress & Theme by Anders Norén
