Când eram mici mergeam cu părinții în concediu vara la mare. Era un loc tare fain căci era nisipul, valurile, soarele și umerii tatei de pe care putea sării.

Dacă auziseră ei pe atunci de UV nu știu dar porneam dimineața devreme spre plajă, pe la 11 ne retrăgeam în hotel probBil mâncam de prânz și dormeam apoi pe la ora 16 ieșeam din nou la plajă. Dacă ne-ai fi întrebat pe noi ne-am fi bălăcit mereu în apă și am fi construit cu nisip (aveam mai multe forme de plastic care împreună formau un vaporaș). Dar jucându-ne astfel ne-am fi ars pe spate așa că din când în când trebuia sa stăm cu burta la soare 5 minute. Învățasemn noi că asta înseamna 300 de secunde și deși nu știam să numărăm așa departe știam sa numărăm de la 290. Așa că părinții numărau numai ei știu cum și când erau pregătiți să ne elibereze începeau cu 290, 291,292… Noi continuam până la 300 tremurând de nerăbdare și când ajungeam la 300 săream direct în mare.

De o șchioapă fiind dacă nu puteam ati ge pământul cu picioarele ne î torceam dar uneori venea tata cu noi și mergeam în apă mai adâncă. Aici el se băga cu capul în apă, noi suiam cu picioarele pe umerii lui și ținându-ne cu mâinile de mâinile lui ne ridicam din apă și aatfel el devenea platforma noastră de sarituri. Era incredibul de plăcut și chirăituri și veselie ne înconjura. Adesea cred că mă certam cu Ioana de câte ori a sarit fiecare și a cui e rândul. Însa dincolo de un punct și tata era om și obosea așa că ieșeam cu toții la mal.

Îmi mai aduc aminte de saltelele de plajă care pe atunci erau de mare preț. Erau din cauciuc pânzat și cel mai adeseau aveau un petic doua. Ale noastre erau albastru cu roșu și alta roșu cu alb. Uneori stăteam pe plaje pe ele dar cel mai adesea erau folosite ca plute pe valurile mării.

Pe mama mi-o aduc aminte ca prezență dar nu cu vreo particularitate. Tata însă nu mi-l amintrsc prea mult ca prezență dar știu că purta barbă sau mustață și în unul din concedii s-a hotărât să își bărvierească complet fața. Nu a mai făcut-o apoi niciodată căci arăta ciudat atât pentru noi cât și pentru el, arăta ca o maimuță.