Nu știu exact unde am întâlnit cuvintele dar spuneau așa; „Is not that important how much they know but how much they care”.
Pașărea știe să zboare, peștele să înnoate, vulpea să vâneze și albina să facă miere însă niciunuia nu îi pasă ce se întâmplă cu ceilalți membrii ai familiei. Este doar o formă de egoism constructiv menit să asigure supraviețuirea.
Dacă însa luam cei doi parametrii „know” și „care” voi identifica 4 tipologii umane:
1. they know and they care
2. they don’t know but they care
3. they know but they don’t care
4. they don’t know and they don’t care
Cei din urmă le voi spune condewcendent „prostimea” căci nu doar nu le pasă de nimeno dar nu au cunoștințele necesare să poți să le întinzi o mână. Într-un fel ei sunt mainrău decât peștele și pasărea pe care cu nesaț le înfulecă. Sunt cei ce vor vota cu oricine pentru un kilogram de zahăr, sunt cei ce vor trece pe lângă tine de te-ai prăbușit pe stradă sunt cei ce se vor înghesui de black friday să își ia televizor cu diagonală mare și care mereu vor fi nemulțumiți că nu sunt fericiți.
Categoria atreia sunt cei mai periculoși aș spune căci deși știu nu le pasă. Ei vor contorsiona realitatea pentru a le servi scopilui. Sunt cei caare deși se vaită că s-a schimbat clima aruncă mucul de țigară, sunt cei care nu ar dona o lețcaie pentru un cămin de bătrâni sau nu ar cumpăra o carte căci „uite ce mare ajutor mi-a adus mie școala!”. Pe el nu îl vei convinge să ia busul în loc de mașină, să recivleze, să doneze ce îi prispsește sau să plece urechea la ceva care ar putea să îi schimbe minim confortul. În cuvintele unei persoane ce nu mai este nici pe lista mea de cunoscuți : „nu voi renunța la fonfortul de a cumpăra o singură roșie în pungă de plastic doar de dragul planetei”.
Dezideratul ar fi să fim din prima categorie căci doar știind când ne pasă vom ști ce să facem. Cu un bagaj de cunoștințe sănătos și o inimă curată veibputea schimba lumea și pe tine însăti. Problema este că dacă „to know” este ușor de învățat din orice carte, „to care” nu putem învăța între scoarțele unei cărți. O carte ne poate spune ce societatea se așteaptă să facem în anumite situații însa nu ne învață să simțim. „to care” învățăm în sânul familiei, din mângăierea unui părinte, din compasiunea arătată în momente de restriște, în iubirea dăruită fără așteptări de recompensa, în vulnerabilitatea de a recunoaște că am gresit, în sinceritatea căinței când ne ceremn iertare.
Am ajuns și la scopul acestui diatrib. Învățați copilul să scrie și să socotească, cât de înalt este Moldoveanu, pe cine a omorât Ștefan cel Mare, și câți atomi sunt într-9 moleculă de H2O, dar mai împortant învățații „to care”. Doar aatunci HS/HE are un sens.
P.s: nu am uitat de a doua categorie. Reușind să fim din prima categorie putem dărui ceea știm celui ce a avut mai puțin noroc ca noi. Căci qcolo unde este simțire cunoștintele pot să rodească.
