Îți mulțumesc C. Pentru ce m-ai ajutat să învăț.
Nevoia unui partener este la fel de naturală ca apa, aerul, mâncarea. Oricât am vrea să negăm acest lucru suntem ființe sociale având nevoie de companie umană. Uneori putem să ne păcălim, sindromul salvatorului, înconjurându-ne cu animale, însă omul e om.
Însă simpla prezență nu este suficientă, înconjurându-ne doar cu prieteni fiind lafelde aproape de nevoia noastră precum prezența unui câine sau pisici. Sunt acolo dar nu împărtășesc cu noi momentul.
De aceea nevoia noastră când un partener lipsește este mai degrabă foamea unui om flămând decât desertul, unui om îndestulat. Dacă nu am fost răniți astfel încât să evităm o relație căutăm fără răbdare persoana care sane însoțească, care săne fie partener. Și astfel în disperata noastră căutare tindem sa fim superficiali și să ne grăbim sărind trepte mințindu-ne că important este să posedăm acea persoană.
În orbirea noastră uităm că ne dorim că acea relație să fie de durată și nu neapărat pentru că vem stabilitate, căsnicie sau copii, ci pentru că a începe o relație și acunoaște o persoanăeste tare obosito.
De aceea poate o analogie ar fi potrivită, mai ales că este una delicioasă. Shrek spunea ca oamenii sunt precum ceapa, având multe straturi. Eu spune că omul este precum un tort, cu multe feli, dar mai important cu o glazură ce îl acoperă și un blat, cu sau fără cremă ce se ascunde sub această glazură.
În disperarea noastră flămândă privim glazura, admirăm culoarea și luciul, nivelul de detaliu șiapoi gustăm cu grijă pentru a nu ajunge la blat. Odată ajuns la concluzia că glazura este pe gustul nostru, dependenți de ea, facem eforturi să apreciem și blatulconștienți că wl reprezintă masa tortului. Însăghci ce blatul și glazura nu sunt nici din același lucru făcute, nu au nici același gust și nici textură așa ca fie încercăm să schimbăm blatul, fie ne mințim că e bine și așa fie. E uităm în vitrină după altă glazură delicioasă. Ca orice demers început deandoasepea fie va rezulta în eșesc fie în nefericire.
sau…
Începem prina tâia o felie, și cu răbdare, detașați și obiectivi să descoperim blatul, cu sau fără cremă. Blatul însă nu e dulce, nu-i lafel de lucios sau omogen deaceea va fi nevoie de multâ rabdare ai timp. Timpul acordat nu te va face să înțegi doar rezultatul ci să descoperi rețeta ce a dus la așa rezultat. Odată aflată rețeta, sau măcar partea importantă din ea vei descoperi că gpazura nu este o necesitate ci cel mult „cireașa de pe tort”.
Odtă aflată rețeta vei putea iubi nu superficial ci esența acelei ființe, vei putea iubi cine este și ce este, așa cum este și așa cum are ea nevoie, dăruindu-i libertate sau ajutând-o să prindă rădăcini, căci a iubi nu este un sentiment, ci decizia de a te dărui cuiva, de a îndruma și proteja fără să schimbi esența sa, fără să te aștepți la un mulțumesc și acceptând riscul că într-o zi poate îți va întoarce spatele.