Doi metri pătrați de liniște

Lună: noiembrie 2022

Hai să devenim toți tâmpiți

Cu mai bine de un secol în urmă un test a fost dezvoltat să evalueze copii cu deficiențe intelectuale sau dificultăți de învățare. Totuși în clipa când spui „deficiențe” și „dificultăți” presupune că unitatea de măsură, etalonup, sunt ceea ce ar trebui să urmărim, cea mai bună soluție, idealul, unitatea de măsură.

Însa asta nu poate duce decât la eugenie și discriminare, sau la transformarea noastră în roboți, roți ale unei mașini dezinteresate de dorințele sau înclinațiile roților sale ci doar de propria perpetuare, profitul.

De aceea nu doar testu$ IQ cred că este o greșeală ci și încurajarea copiilor către știință, tehnologie,inginerie și matematică (STEM). Nu am nimic împotriva stem însa scoțând în evidență această latură logică și matematică, exactă, binară dezumanizăm o întreagă generație, umanitatea.

Daca inteligența ar presupune doar inteligență matematică și lingvistică, atunci testup IQ ar fi o idee iar încurajarea copiilor către STEM ar fi o idee extraordinară, dar aș cum spune și Hovard Gardner, termenul „inteligență” este mult mai nuanțat. De oameni care să facă socoteli care sa gândească în da și nu clar este nevoie, dar cine ne-ar mai încânta urechea, văzul, cine ne-ar încânta papilele gustative și cine ne-ar mai asculta păsul.

Poate că avem nevoie de multe feluri se oameni dar asta cred că pălește în fața faptului ca nu ce „avem” nevoie, noi ca societate este important ci nevoile individului, autodescoperirea și exprimarea sinelui. Așa că hai să lăsăm în pace STEM, care de altfel cred că este cauza tuturor problemelor noastre prin dezumanizare, și să ne încurajăm copii spre ceea ce inima le caută, spre ceea ce îi va face să mute munți.

Exploatarea testelor IQ:

Tipuri de inteligență:

Podcaat – Building sustenability

Un podcast pozitiv despre tehnici alternative, materiale de construcții naturale și meșteșugari. Gazda este un om modest, preocupat de o viată simplă și echilibrată în concordanță cu natura. Are invitați de la academicieni, la constructori, de la nutriționiști la meștesugari.

https://podcasts.google.com/feed/aHR0cHM6Ly9mZWVkcy5idXp6c3Byb3V0LmNvbS8yNzcxMDYucnNz?ep=14

The Alchemist – Paul Coelho

Cartea inițial am citit-o acum vreo 15 ani și mi s-a părut o carte simplă care nu avea nimic remarcabil de spus și care fusese scrisă pentru că se putea vinde și nu pentru că avea ceva remarcabil de transmis. Acum vreo 5 ani i-am.mai dat o șansă dar la fel am simțit că este plină de platitudini, o carte de consum pe care poate aș fi putut să o scriu și eu.

Însa cu câteva zile în urmă ascultând un podcast despre, oaspetele a menționat ca odată la 2 ani recitește carte căci este o neprețuită sursă de învățăminte și că mereu descoperă căte ceva nou. Așa că am decis să îi acord o a 3-a șansă.

Dar vai, au trecut 15 ani de la prima lectură. Nu am mai fost preocupat de ce înțeleg eu ci de ce vrea să transmită autorul și totuși cartea este cel puțin la fel de slabă. Da, poate că, mesajul este sa îți urnezi visul, să nu fi descumpănit de piedici, să nu abandonezi chiar de întâlnești iubirea și avere, însă este ambalat atât de didactic, similar cu o carte de dezvoltare personală și scrisă simplist ca pentru tâmpiți încât percepția de carte de duzină rămâne. Posibil să existe oameni a căror intelect are nevoie de acest nivel de e plicații „mură în gură” dar eu nu sunt unul dintre ei.

https://youtu.be/guPX_fjUu9M

Melodie – A statistically significant love

Într-o lume în care muzica este dominată de o patetică iubiri, inimi destrămate de dependență și egoism, și nu de sentimente reale, acest doctor și cântăreț, Henrik Widegren, parodiază folosind o videografie retro tip ABBA.

Carte – Far from the madding crowd

Se spune ca sa nu judeci o carte dupa coperta. Si bine zice caci o carte cu asa coperta nu as fi citit. De altfel nici titlul on limba romana nu ar fi facut o impresie mai buna „departe de lumea dezlantuita”.

De altfel am citit carte datorita titlului in engleza pe care l-am proiectat in contemporaneitatea de care si eu am fugit fara sa ma gandesc la povesti de dragoste. Vocile erau asa captivante iar atmosfera cartii audio atat de faina incat am ascultat-o de dragup sunetului ce imi incanta vocea.

Cartea este un interesant tablou al felului in care femeia era privita la 1875: neajutorata, plina de toane si istericale, mereu in cautarea iubirii si „realizata” doar prin casatorie si la bratul uni barbat.

Nimic rau pana aici pana cand realizezi ca in ultimii 150 de ani nimic nu s-a schimbat.. Muzica, animatiile pentru copii, filmele intruchipeaza absolut la fel femeia. Singura diferenta este ca povestea nu mai contine oierut si agricultut, calesti si silingi cu corporatii, malluri, yahturi, iphone, carduri bancare si siteuri dedating.

In lectura, si interpretarea, unei echipe BBC. Fiecare personaj este interpretat de alt actor si in fundal o superbacoloana sonora.

Mentalitate bananieră

Cu mai puțin de un an în urmă terapeuta m-a întrebat cum mă văd peste 5 ani. Și iam răspuns că mă văd dispărut. Nu mort, ci dispărut din ecuația societății contemporane. Dar cum aș putea să dispar căci doar admitând că există pot să îi neg existența, iar negând-o îi confirm existența căci doar ceva care există poate fi negat sau ignorat.
Da, poate sunt lucruri fără de care nu voi putra trăi, un cui, un litru de benzină, internet și telefonie, poate un kilogram de pâine sau măcar făină. Nu pot să fiu complet autosustenabil și nimeni nu poate fi, fie fără majore renunțări, fie fără cooperarea unei comunități care să se sprijine cu muncă și diverse abilități.

Dar dacă nu renunți la societate cum mai poți să te bucuri de lucruri mărunte cum îi o banană care dincolo de prețul complet ridicol din acest moment ajunge în coșul meu prin exploatare nu doar a unor oameni ci a țări întregi, a continente. Iar banana este doar unnexemplu căci bateria caseu, haina de pe mine, produse alimentare sunt realizate doar prin exploatare fie a oamenilor, fie a mediului, iar acolo unde există exploatare sistemică există cicatrici.

https://youtu.be/WWBCl8huNMA

Poezie – Învață de la toate

Poezia este de Traian Dorz dar de asta este versiunea originală sau nu, nu știu, căci multe versiuni circulă pe internet


Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.

Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învață de la soare cum trebuie s-apui,
Învață de la pietre cât trebuie să spui.

Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.

Învață de la toate, că toate-ți sunt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.

Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.

Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.

Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.

Învață de la greier când singur ești să cânți,
Învață de la lună să nu te înspăimânți.

Învață de la vultur când umerii ți-s grei,
Și du-te la furnică să vezi povara ei.

Învață de la floare să fii gingaș ca ea,
Învață de la oaie să ai blândețea sa.

Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere, cum să traiești în veci!

Podcast – Obicieiul pământului

De mic am auzit expresii de genul „să nu fugi că te fură țiganul”. Cumva fără să vreau sunt ca cei mai mulți români ca țiganil este un om rău, asta dacă îl privești ca om. Din păcate este ușor să judeci când tu ești asupritotul, când ai toate atuurile și nu ai fost niciodată discriminat.

„Obiceiul pământului” este un podcast despre sclavia etniei rome pe meleagurile țărilor românești. Este o poveste despre de ce le spunem astfel, despre tratamentele la care au fost supuși, despre discriminarea de care încaau parte deși sunt „liberi”.

Este o producție DOR dat fiind că jurnalista cred că-i de etnie romă.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén