Țăranul lasă jos lopata, vinde vaca și purcelul, și se mută la oraș în căutarea unei vieți mai simple dorind să fie orășean.
Orășeanul își dă demisia de la corporație și se mută la țară în căutarea unei vieți mai simple dorind să fie neoțăran.
Sunt aceste tendințe reacții independente sau cele două fețe ale aceleași monede? Fuge oare țăranul de muncă în căutarea confortului? Fuge oare orășeanul de responsabilitate sacrificând confortul propriu?
A terminat 12 clase ca oricare dintre noi. Poate o școală mai „bună”, poate nu. Poate a absolvit și o facultate oarecare, poate nu. Acum însă are o foaie de hârtie care atestă că este școlarizat. Dar ce știe cu adevărat? Ce educație are? Școala, așa cum este astăzi clădită, îți prezintă o figură de autoritate care „știind adevărul” îți spune ce să ști, faci și spui, iar dacă îi urmezi ordinele și ești cuminte și ascultător te va împodobi cu laude. Însă te „învață” doar să urmezi un drum de alții bătut de pe care de te vei abate vei fi pierdut. Nu te învață nici cum să gândești și nici nu pune în valoare ceea ce ești.
Acum este rândul tău. Nu mai ești în bancă, teme nu mai ai de făcut. Vrei să fi propriul tău stăpân, să ți hățurile în mână și să decizi încotro să pornești. Să pornești oare spre oraș și să abandonezi tot ce au clădit ai tăi? Să te muți la țară și să dai cu piciorul în toate diplomele tale? Orice ai decide îi păcat, însă trebuie să decizi ce îi bine pentru tine, vrei să îți fie bine, vrei o viață mai ușoară.
Diploma ta îi bună la ceva așa că îți găsești ușor un loc de muncă la oraș. Până vine însă primul salariu trebuie să plătești chirie, întreținere și ceva de mâncare așa că ai tăi vând un animal două, îți trimit zacuscă și caș, și totul e bine. Nu mai e viața grea de la țară când te trezeai prea dimineață să mulgi vaca, nici galoși nu mai ai căci nu îi noroi în curte, și nici spatele nu te mai doare de la săpat în grădină. Seara stai la televizor, caloriferele sunt calde iar de lipsește ceva în frigider magazin îi la parterul blocului. Prietenii tăi te așteaptă la mall să mergeți la un film și relația ta merge de minune când poți să te bucuri de ea la o plimbare în parc. De ce oare nu ai fi fericit cu atât? Nu îi mult dar e al tău. Ai timp să te bucuri de viață și când săptămâna de lucru se termină poți să te bucuri de viață. Iar când îi programat puteți merge în concediu.
Însă e prea mult. Ai copilărit pe străzile acestea asfaltate. Ști fiecare străduță, stație de bus și multe locuri îți amintesc de prieteni și întâmplări haioase, de relații și foste locuri de muncă. Însă acum nu mai ai timp de niciunele. Locul de muncă îi peste mână și dureaza tare mult drumul dar este tot ce ai găsit. Creditul la casă și mașină trebuie plătite din ceva, televizorul cel mare și telefonul ridicol de scump sunt o necesitate, iar excursia de la vară a făcut o gaură mai mare decât te așteptai în buget. Ești nmereu stresat, cu prietenii rar te mai vezi iar întreținerea iară este cu multe zerouri. Vrei o viață mai simplă și te gândești să te muți la țară.
Ai găsit un anunț cu o casă cu teren în sat. Vă place la amândoi și de vindeți apartamentul aveți cu ce să o plătiți. Ar fi tare fain . Flori în fața casei, câteva animale să ai ouă și din ce face la toamnă cărnați și jumări. Fântâna are apă bună și putem uda și grădina unde o să punem legume. În ziua de azi putem lucra de acasă așa că nu va fi fain, va fi grozav. Să te plimbi cu picioarele în iarbă și Patrocle să te întâmpine lătrând. Vara ne ocupăm de cei câțiva stupi de albine iar iarna stăm la gura sobei și jucăm cu prietenii ceva cu un ceai cald alături.
Mă trezesc dimineață prea devreme să dau de mâncare la animale, iar Rosa nu prea interesata. Probabil iar a prins un șoricel în cămară. Merg apoi la oraș după materiale căci vine meșterul și îi mai ttebuie câte ceva să termine. Trebuie să mă apuc să cercetez despre termoizolații căci e cam rece casa asta bătrânească și polistiren nu merge însa nu cred că voi avea timp între grădină și proiectele ce trebuie să le termin pentru job. Nici peste iarnă nu o fost timp să cercetez căci am tot spart lemne și fântâna a tot trebuit reparată. Oare când o să mai găsesc timp? În concediu nu am mai fost de doi ani. Prietenii de nu îi vizitez eu ei nu vin niciodată că îi prea departe. Iar apoi cu cine să lăsăm animalele că nimeni din sat nu se mai tocmește.
Orice drum vei alege trebuie să privești prin prisma realității tale și nu prin lentilele colorate ale postărilor de pe net. Alegerea corectă nu există, există doar alegerea potrivită ție. Însă cu? Cu ce instrumente să alegi, căci precum spuneam școala nu te-a învățat să gândești iar experiență acumulezi doar după ce iei decizia. Într-un moment de frustrare vei lua decizia vieții tale sărind cu capul înainte în apă rece. Nu vei întra puțin. Câte puțin testând apele pentru ca nu ai învățat cum să fi analitic. Vei lua o decizie nu pentru ca e bună ci pentru că viața actuală nu este ce vrei. Însa odată ce ai ales nu vei mai da înapoi pentru că nu vrei să te vadă lumea cu coada între picioare, un eșesc. Noua ta decizie nu va fi bună pentru că ți se potrivește ci pentru că nu vrei să dai satisfacție celor din jur să spuna: „ți-am spus eu”.
De la oraș te muți vei căștiga asfalt, magazine îmbelșugate, o viață mai simplă din punct de vedere administrativ și evident concedii, dar vei plăti cu libertatea și timpul tău. Nu vei mai fi tu stăpânul vieții tale ci patronul care iți da firimituri pe o tipsie poleită cerând de la tine să fi mereu în genunchi. Vei avea oportunitatea să faci multe dar rareori șansa caci fie vei fi secătuit de bani, timp, sau energie. Vei privi concertele și teatrul și patinoarul și târgurile la tv iar vacanțele anuale vor fi frugale căci te vei bucura de ele prin prisma portofelului mult prea gol.
De te vei muta la țară îți vei complica viața infinit. Nu ești conașul Dănut și nici domnița Olguța care la Medeleni se bucurau vara de spuza vieții la țară. Tu vei trăi toate zilele acolo uneori cu soare și veselie și alte ori cu înegurătoare poveri. Casa te va solicita precum un copil obraznic ce vrea mereu răspunsuri și le vrea acum. Și uneori sec și rece va trebui să spui nu. Ca și restul gospodăriei va trebui nu doar să meșterești mereu dar va trebui să înveți despre lucruri care astăzi nici nu ști că există. Nimeni nu îți va spune ce să faci, cum să faci și cât. Vei fi în pielea goala în fața vieții. Vei fi stăpânul și muncitorul deopotrivă, vei decidecare lucru să faci și la ce nivel de detaliu. Va trebui mereu să fi clovn jonglând cu o mie de concepte și lucruri de făcut râzând vieții în nas. Vei avea galoși și spatele mereu îndoit de povara vieții însă la amurg te vei pune la masă cu fruntea descrețită la fel de îndrăgostit ca în prima zi când ai cunoscut țărâna.
Ce ar trebui să faci? Credeai că vei găsi un răspuns? De unde să știu eu, eu nu sunt tu. Am însă încrederea că mai ai inima suficient de tânără să mai iei încă o decizie.
Fotografie de pe Pexel de la Karolina Grabowska.
