Lună: ianuarie 2023

Poate că ai avut de a face cu ei. Și la oraș îi vedeai dar la sat sunt vecinii tăi. Poate nu gard în gard cu tine dar la capătul satului sigur aveți un cătun.

Poate că ai avut de a face cu ei și poate că ai avut experiențe negative. Și sigur ți-ai spus „nu ai ce să te aștepți de la un țigan”.

Dar cine îi de vină tu sau ei? Și în situația lor tu ce ai fi facut?

Mai întâi nu sunt țigani ci rromi. Cuvântul „țigan”, ce nu îl voi mai folosi mai departe, provine din limba greacă și înseamnă de evitat deoarece nu erau de religie creștină așa cum erau grecii, și toți ruropenii, la data apariției rromilor în zonă.

Apoi au fost sclavi vreme de sute de ani, cel puțin cei din spațiul carpato-danubiano-pontic, sclavi ai domnitorilor, boierilor și a mult iubitei noastre biserici ordoxe.

Încă de când era mic, așa cum și părinții tăi au făcut cu tine i-ai spus „nu fugi că te fură …” sau poate „ești murdar ca un …”. Când l-ai dat la școală dacă în clasa lui era un copil de etnie rromă te-ai împotrivit sau ți-ai retras copilul. Dar poate rromul nostru s-a ținut de carte și la capacitate sau bacalaureat a luat notă mare nu doar tu nu l-ai lăudat dar nici autoritățile având acces doar la locurile pentru minorități. Dar rromul nostru e vrednic și crede în educatie și dă din coate și învața mai ceva ca Nică a lui Ștefan a Petrei și își face o meserie. Hai să spunem învățător. Îți e clar că nu vei fi de acord ca un copil sau nepot să învețe de la el. Sau poate îi contabil dar nu îl vei tocmi căci pielea îl dă de gol iar oricum „toți” rromi sunt hoți. Sau poate îi place muncă fizică și vrea să fie zidar dar pentru că îi „tuciufiu” sigur îi lenes așa că îl vei da mai puțini bani decât unui bețiv român.

Și când nu îi dai nici o șansă pe tru că nu este „alb” ca tine ce ai vrea să facă? Și el are nevoie de mâncare. Iar de pe cale cinstită nu poate îți va pune mâna în buzunar sau îți va da în cap. Și eu aș face asta așa că… Și când din muncă cinstită nunpoți trăi, când educație nu are rost să urmezi căci nu o poți folosi la nimic te miri că îi juma din timp beat sau că își bate nevasta care a luat-o de la 16 ani?

Iar dacă peste toate pui și trauma sute de ani de sclavie eu mă mir că nu sunt mai rău, că nu am mai multe prejudecăți față de ei și încredere cât negru sub unghie. De aceea schimbarea trebuie să vină de pa noi cu aceeași rabdare cu care sute de ani le-aM dat în cap. Noi suntem de vină pentru cine sunt ei și când noi cu răbdare ne vom schimba oferindu-le toate șansele, nu din pomană ci pentru că ne sunt EGALI, atunci vor face și ri primii pași spre noi.

Haios cum credem ca evolua însă la sfârșitul zilei suntem aceleași prima violente și fricoase care cred că cineva le va fura mâncarea de la gură.
Desii trec mii sau poate zeci de mii de ani, deși noi poate vom dispărea, moștenirea noastră culturală va dăinui în progeniturile noastre.

În primul volum frica de extincție și sentimentul că ni se cuvine determina urmașii noștri să fie dispuși să oblitereze o specie. Acum într-un alt sistem solar progeniturile noastre octopode parte datorită propriilor înclinații și parte datorita educației primite de la strămoșii noștri sunt din nou dispuși să oblitereze o rasă extraterestră cât și mesagerii noștri um ni și arahnoizi.

Un cerc vicios pare să ne urmărească și parcă undeva timd să cred că doar dispariția noastră poate fi soluția. Sau poate suntem copii mici și răzgâiați care neavând frați intergalactici cred că totul li se cuvine și trebuie doar să avem răbdare să creștem.

Cartea pare puțin trasă de păr nu neapărat din lipsă de talent scriitoricesc ci din cât de extraterestru este totup și datorită f ptului că omenirea nu este îjncentrul atenției. Orgoliul acesta uman! Oricum cartea este suficient de bună încât să mă motiveze să citesc și al treilea volum al trilogiei.

Carte audiată sub lectura lui Mel Hudson pe Audible.

Curios cum tratăm diferit omul și animalul.

Te vei trezi în fie ce dimineața și Azorel dând din coadă se va apropia de tine. Îl vei mângâia pe cap și poate îl vei lăsa să te lingă dar îi vei pregăti de mâncare. Dacă a fost leneș îi vei da de mâncare. Dacă te-a apărat de un animal sălbatic îi vei da de mâncare. De e tânăr și v-ați jucat ore cu mingea îi vei da de mâncare. De îi bătrân și cu greu își trage oasele ponosite îi vei da de mâncare. Grija ce i-o porți nu depinde de nici o acțiune, sau inacțiune, ci doar de faptul că există. Faptul că este câine, e de ajuns.

Era de-o șchioapa când a venit pe lume și deși erai dărâmat de nesomn ai avut grijă de el. I-ai schimbat scutecul, i-ai dat lapte, l-ai legănat și mângâiat. I-ai dat tot ce ai avut și încă puțin peste indiferent de erai odihnit sau obosit, cu buzunare doldora sau cu pușculița goală. I-ai oferit nu pentru că a făcut ceva, sau pentru că nu, nu pentru ca a fost ascultător sau nu ci pentru că este om.

Apoi anii au trecut, a început să crească și ai început să îl pregătești pentru viața de apoi, pentru societate. Însă în societate nu este deajuns să existe ci trebuie să muncească pentru a primi. Și pentru a simplifica relațiile sociale s-a inventat banul, unitatea de măsură a primitului și dăruitului.

La început vei folosi doar șantajul „dacă faci asta, primești asta”. Apoi ai introdus ideea „este prea scump” sau „nu merită”. Orice vrei costă, și pentru a obține vei plăti cu banii ce îi muncești. Astfel vei crea infama legătură dintre ban și dorință, astfel va ajunge să creadă că banii aduc fericirea și va munci (doar) pentru bani.

De bani este clar nevoie însă în spatele acțiunilor sale nu trebuie să șadă banul ci plăcerea personală de a te implica în ceva. Banul este o recompensă externă ce poate să te dezamăgească, însă o motivație interioară este intangibil pozitivă. Banul este colateral muncii și nu obiectivul său.

Și astfel poate ar trebui să primească pentru că există, doar pentru că este ființă umană. Tot vor trebui să spele vasele, să întindă rufele sau să facă curat, dar de le vor face sau nu alocația tot o vor primi. Îi vei învăța responsabilitate și plăcerea de a ajuta detașat de ban. Banul va fi doar un mod de manifestare personală independent de lumea exterioară, ban pe care îl pot acumula sau risca bucurându-se de succese și suferind eșecuri, la scara existenței lor încă infantile.

Fotografie de la Rakicevic Nenad de pe Pexel.