Curios cum acest film a fost creat având atât de multe referințe culturale care pun un anume stat într-o lumină extrem de adevărată dar incredibil de nefavorabilă. Povestea ce stă la baza filmului este destăinuită de la început așa încât nu stricâm nimic destăinuind-o.
A fost odată un monstru (palestinenii) care doreau să distrugă regatul (Israelul). Dar o eroină (Theodor Herzl) a doborât monstrul. Cu timpul statul a învățat să se apere prin cavalerii săi (IDF) și a creat un zid care să îi apere de monstru (zidurile din jurul Gazei și insulelor Cisiordaniei).
Ca și în realitate cavaleii sunt eroii statului, totul este bazat peo minciună. Sunt înarmați până în dinți având la dispoziție drone și o grâmadă de echipament militar. Parcă prevestind atacul de pe 7 octombrie regina regatului este omorât și puterea este în mâinile Directoarei (Nethaniahu) un personaj mânat de urăși răzbunare. La fdl ca și el folosește propagandă medi și dezinformare și din păcate se pare că tot prin sacrificiul celor inocdnți adevărul iese la iveală și conflictul încetează. Iar ca o ultimă cireasă pe tort la sfârșit apare și zidup plângerii.
Filmul însă reușește să fie plinde acțiune, incredibul de bun umor, ckmpasiune, realizări interioare și dramă cauzată de ura educată de mici. Este un film care trebuie văzut fiind o alegorie perfectă la situația dintre israelieni și palestinieni. „Maybe we were always wrong!”
