Sistemul economic actual și prin extensie societate, vede în antreprenoriat un ideal, sursa inovației și implicit a bunăstării economice și unul din atributele esențiale contemporane. Cumva ne face pe toți să ne simțim milionari în i nu ceea ce suntem, nesemnificativi pioni pe o enormă tablă de joc cu jucători și interese necunoscute.
Chiar dacă acesta este standardul nu mă pot implica în așa demers pe mitive de etica căci prin esență antreprenoriatul este un demers extractiv și exploatativ și nu unul aditiv și cooperativ.
Scopul oricărei activități economice este de a extrage ptofit și implicit antreprenorul este cel ce vrea să extragă mai mult profit fie exploatare mai intensă fie printr-o idee strălucită care mai târziu o va vinde scoțând profit. Însa nimeni vreodată nu a venit cu o idee cum poate îmbunătății viața omului ci a încer at să vândă ceva care să poată vinde ca îmbunătățind viața omului.
Când încerc să implementez proiecte nu mă gândesc niciodată la profitabulitatea lor ci la ce pot oferii și cum pot foace proiectul sustenabil astfel încât să îmi pot permite să îl repet. Pe deoparte este clar mentalitatea sindromului impostorului deși știu exact cine sunt și ce pot, însă când ideea este să dau mai departe ce știu, a cere bani sună ca și cum aș mânji ideea.
Probabil cineva ar spune că îi mentalitate de voluntar, și poate au dreptate motiv pentru care un ONG sub aripă nu sună rău deloc.
