Un canal de youtube despre modul în care societatea umană este organizată patriarhal și despre cum o societate bazată pe parteneriat, pe egalitate de drepturi și oportuități indiferent de sex poate reprezentă un viitor. Este o excelentă sură de informare pentru a înțelege diferențele și abilitățile fiecărui sex și despre asumarea genurilor. Deși este găzduit de o femeie nu detectez condescendența religioasă a unor femniste.
https://youtube.com/@breakingdownpatriarchy?si=THEyum-UTHPlKthd
Oare ce aș putea spune despre acestă carte? Mama spunea că orice poveste are un sâmbure de adevăr, și acest fapt este neîndoielnic, însă care este cel mai important sâmbure?
Adesea spun că nu îmi plac artele plastice căci nu includ o narațiune, un fir epic pe care să îl urmezi, motiv pentru care artistul nu creează un mesaj ci un set de unelte cu care care să îți creezi propriul mesaj: „autorul a vrut sa spună…” și completezi cu ce vrei tu. Însă când citești o carte nu poți sări peste nimic și nu poți citi în orice ordine. De aceea cu ani în urmă când am dat peste carte am sărit peste ea cu desăvârșire ne înțelegând de ce să rabd 50 de ore când în 20 de ore se putea spune aceeași poveste. Însă pentru a citi o carte e nevoie să faci multe presupuneri care te vor îndepărta de mesajul original, de aceea autorul are multiple capitole, aparent tangente, care însă reușesc să reprezinte realitatea acelei perioade în care povestea să își poată da „arama pe față”.
Poate că este despre inegalitatea unei societăți care duce la suferință și mizerie din care se nasc monștrii și îngeri, în care sunt răpuși părinți și iubirea, din care se naște fericire și răsplată, din care se naște fanatism și răutate.
Poate că este “bildungsroman” dar nu a unui erou ci a unui caracter. În timp ce unele personaje pornind de pe fundul borcanului devin aleg să rămână acolo sau cel mult să nu mai facă rău, altele cresc, se dăruiesc, se sacrifică. Însă pe cât de radicală poate fi transformarea este doar o excepție, o dovadă a imposibilității ieșirii dintr-un sistem putred în afara unor situații excepționale și a norocului.
Și mai e ceva, discernământul. Legea umană sau religioasă părând infailibile ne dezleagă de a ne uita în oglindă și a cântării, însă sunt rețete perfecte pentru orbi și surzi, rețete pentru a discrimina, pentru a abuza, pentru intoleranță, pentru tiranie. Toate moleculele de apă sunt identice deci nu pot fi decât ude, însă caracterul uman, alegerile și faptele sale sunt unice deci și judecata noastră trebuie adaptată corespunzător.
Carte audiată sun lectura Gabrielei Marin.
Nu obișnuiesc să citesc recenzii la cărți căci simt că îmi va fi întinată experiența. De aceea am început să citesc această carte crezând că este o carte de parenting, despre relația părinte fică.
Dar nu, nu este o carte de parenting ci o ficțiune despre iubirea unei mame față de fica ei și cum a greșit dar și cum a știut să o mențină prin sacrificiu. Nu vreau să analizez cartea și nici să o dezvălui ci cumva sa surprind emoția ce a trezit în mine.
Ca părinte îțicreezi așa multe scenarii inediat după naștere când ești îndrăgostit de copilul tău. Și anii trec și realitatea și scenariile tale uneori sunt divergente și apare conflictul, iar alteori converg și îți susți trup și suflet. Ambele sunt exagerări dacă ai putea sa te detașezi și să privești din afară, dar poți oare mai ales când ești la primul și unicul tău copil? Șigur că nu poți și totuși aici intervine maturitatea nu în a observa ci în a ști să asculți părearea celui de lângă tine și a prietenilor.
Cumva cartea mi-a inspirat compasiune căci probabil și eu aș face aceleași greșeli.
Carte auduată sub lectura plina de conpasiune a Iuliei Verbancu.
Cartea am citit-o inițial cu mulți ani în urmă însă după ce recent am descoperit că este o trilogie și am citit volumele 2 și 3, am simțit nevoia să recitesc cartea ce a stârnit povestea și să văd de pot să găsesc aceași emoție de acasă.
Pentru o vreme a fost o dezamăgire căci ideea de Africă mă așteptam să fie mult mai prezentă. Am descoperit o frumoasă aventură prin sistemul solar care totuși s-a terminat în africa. Și apoi în ultima pagină am descoperit emoția ce am purtat-o atâția ani. Curios cum citind cartra ici și colo recunoșteam ceva însă firul epic l-am simțit ca și cum aș fi citit cartea pentru prima dată.
Și odată terminată cartea am realizat de ce m-a marcat cartra. Pornim în aventuri în căutarea a ceva însă indiferent cât de fain este pe drum și cât de nou sau frumos este ceea ce găsim ce căutăm în realitate este să aparținem iar cel mai frumos și mai stsbil loc este acasă. Acasă nu în sensul locuinței proprii sau a casei în care ne-am născut ci a unei emoții ce ne oferă în același timp aripi sub care să fim protejați și iubiți dar și aripi stabile pentru a zbura.
Carte audiată sub lectura lui Kobna Holdbrook-Smith.
Powered by WordPress & Theme by Anders Norén
