Scrisoare deschisă către ambasadele Israelului și Palestinei în România. Voci mici și multe vor aduce schimbare dacă grăiesc cu compasiune și încredere lacun altfel de viitor.

Indiferent cine ești – bătrân sau tânăr, palestinian sau israelian, creștin, evreu sau musulman – te-ai născut în brațele acestui conflict dintre două popoare, două religii, însă un singur teritoriu. Niciunul dintre voi nu a trăit înainte să existe disensiuni, ură, dezbinare; niciunul nu a avut ocazia să-l privească pe celălalt zâmbind, nu v-ați îmbrățișat niciodată și nu ați dansat niciodată împreună.

Unul poate menționa Țara Promisă, iar celălalt Nakba, unul poate menționa „the two state solution”, iar celălalt distrugerea inamicului, ambii vă puteți privi ca locuitorii de drept și pe celălalt ca terorist. S-a vărsat mult prea mult sânge. Nu este de ajuns? Nu este momentul să îngropați securea?

Au trecut zeci de ani, au murit sute de mii de oameni, milioane de gloanțe și rachete au zburat, și pentru ce? De nicio parte nimeni nu se simte fericit, nimeni nu este în siguranță și nu suntem mai aproape de a înceta această suferință umană.

Când ochii celor morți îi veți închide și țărână veți așterne peste trupurile lor, va mai ști cineva oare din ce tabără erau? Tabere nu există, suntem doar frați și surori, oameni sub același soare, o mare familie.

Au curs prea multe lacrimi de durere, au murit prea mulți nevinovați. Acceptați durerea de până acum și porniți pe drumul ce va aduce lacrimi de bucurie. „Ați pierdut dimineața, dar încă mai este amiaza” relației voastre. Nu o lăsați să se irosească!