Avem mereu tendința să romanțăm o perioadă din trecut pe baza unor detalii idealizate scoase din context. Să visăm este un lucru minunat, și ne dă aripi să zburămn peste mări și tări greu accesibile dar asta nu ne dă voie să fim naivi și să credem în iluzi sau să ne mințim singuri.

Filmul ca poveste nu este o mare capodoperă dar din punct de vedere al scenografie, filmografiei și costumlor este o absolută operă de artă ancorata super în realitate prin intermediul partenerei isterice și Parisului contrmporan dar mai ales al vânzătoarei de anticariat care îmbină perfect realitatea cu pasiune, trecutul cu prezentul.