Un film bun nu aș spune că este, totuși cred că este un film captivant care m-a ținut în priză până în ultima clipă. O poveste de dragoste în care timpul joacă un rol incert, undeva între facilitator și piază rea, o poveste de dragoste în care dragostea la prima „pre”vedere este o normalitate și în care această dragoste rezistă infiitul test al timpului.

Nu cred în dragoste la prima vedere, deși mi s-a întâmplat odată, și nici în dragoste care trece testul timpului, deși am visat pe cineva timp de 20 de ani iar alta a declanșat epilepsia mea, chiar și așa filmul are ceva care mă face să îl recomand, o aroma neașteptată dat fiind ingredientele, un mister a cărui cauză sau rezolvare nu o dibuiești.

Și astfel privind filmul am realizat, încă o dată, că pentru a primi e necesar să dai căci doar un ulcior gol poate fi umplut. Doar scriind și eliberând preaplinul din mine voi putea scrie ceva ce nu sunt eu căci tot ce am așternut până acuma pe „hârtie” poate fi cel mult interesant relatat dar nu creativ. Deși simt actul de creație cum fierbe în mine nu poate ieși la suprafață până nu voi elibera spuza experiențelor anterioare pentru a face loc creativității.