O carte între demență, credință și autism. Poate sunt eu libertin în modul în care folosesc termenul autist însă caracterul principal pare să fie atât de neintegrat încât nu știu un cuvânt mai potrivit, cu atât mai mult cu cât este o permanentă stare în viața lui.

Premiza cărții o percep ca stupidă însă formatul de scrisoari jurnal adresate unei nepoate reușește să te țină în priză mai ales că are un aer de autentic cu fapte din prezent ce se întrepătrund cu fapte din trecut ceea ce îi dau un aer de mister. Pare să fie o călătorie, o ascensiune către un vârf dar este o călătorie psihologică înapoi către amintir îngropate.

Carte audiată sub lectura lui Peter Kenny.