Doi metri pătrați de liniște

Autor: Tudor Tescoveanu

Cel mai iubit dintre pământeni – vol. 1 – Marin Preda

Cred că am mai spus, dar fiecare carte are vârsta ei în funcție de vârsta la care o citești. Pe deoparte este un clar sentiment de neclaritate cauzat de absența următoareor volume și de faptul că pare mai mult un preludiu, pare să genereze cadrul în care toate acțiunile viitoare să aibă sens, însă chiar și acest preludiu este format din povești care fac absurdul să se rușineze.

Poate că de aș fi citit această carte la 20 de ani aș fi recunoscut certurile necontenite dintre părinți care nu le înțelegeam dar le normalizasem ca un fapt al vieții de cuplu. Acum însă când știu că există comunicare non violentă, relații toxice, și conceptul de traumă nu pot privi personajul principal decât ca pe un masochist care în dorința de apartenență, orgoliu, și oarba infatuare pentru o femeie este didpus să calce în picioare orice percdpte morale deși este filosof.

Ai putea pretinde că sunt doar evenimente împrăștiate pe ani și ani de zile și că defapt reprezintă doar caracterup uman incapabil să se desprindă de ceea ce cunoaște, însă cum spuneam totu este dus la absurd.

Totuși ce reușește să aducă nou pentru mine este impactul pe care venirea la putere a comunismului în România îl are asupra oamenilor: lupta de clasă, exagerările unor membrii de partid, reformele în educație și arhitectură.

Aștept cu interes următoare volume căci pe acesta l-am devorat în două zile.
Ascultat sub lectura lui Șerban Pavlu.

Scurt metraj – Writen by

Cred că e cazul să mă opresc din a ma uita la scurt metraje dar pe acesta chiar îl căutam de mult. L-am mai văzut în urmă cu doi ani.

Trăimn într-o societate plină de discriminare, xenofobie, rasism, superioritate, suprematie bazată pe caracteristici imuabile precum culoarea pielii sau sexul dar și pe alegeri personale precum religia sau sexualitatea.

În acest scurt metraj au reușit să inventeze o nouă caracteristica: autencitatea. Ne place să credem că suntem unici și în control în ceea ce privește propria viață când defapt suntem ca toți ceilalți, dornici să aparținem, chinuiți de aceleași nesiguranțe și semne de întrebare.

Din păcate, sau din fericire, cu toții suntem neautentici și doar ocazional, extre, extrem de rar cineva se remarca, pozitiv sau negativ.

Scurt metraj – The ask – un alt motiv pentru adopție

Adopția este un proiect ce îl am de ceva ani și pe care îl voi implementa cât mai curând. Una dintre întrebăripe pe care mi le-am pus este „de ce”, căci nu vreau să fie din egoism și nici din altruism, nu vreau să fie din teama de singurătate și nici din sindromul salvatorului, vreau să fie…

Și iaca dai peste un scurt metraj care reușește să elimine câteva obțiuni prin exagerare și ridicol. Filmul a rezonat cu mine pentru că relativ recent cred că am ajuns la un răspuns.

Aș vrea să adopt pentru că ceea ce am și sunt vreau să dau mai departe. Nu mă refer la bani, cunoștințe sau experiență ci la liniștea sufletească că ești pe drumul potrivit. Unii caută o viață întregă echilibrul interior. Lăsând la o parte egoismul acestui obiectiv odată ce ai găsit ce căutai nu vei mai face nimic, nu vei mai schimba nimic în viața ta, vei fi static, căci nu vrei să dezechilibrezi echilibrul pe care l-ai căutat atât, vei fi ca și mort. A-ți găsi calea însă este motivul pentru care de îi soare sau plouă, de dansezi sau dai cu sapa, de citești o carte sau te zbați să faci ceva să meargă, ști că ești pe drumup cel bun, ști că ești acasă. Iar această opțiune de a-și găsi calea, de a fi acasă în orice faci, copiilor dați spre adopție le-a fost răpit.

Why nations that fail woman, fail

Uneori considerăm că România este o țară civilizată dar când văd misogunusm la tot pasul pun la îndoială această afirmație. Este drept că sunt femei ce candudează la președenție și femei primari și CEO de corporații, dar există și conceptul că femeia există să servească bărbatul și să hrănească și spele copii.

Apoi există națiui în care femeia este doar un obiect de tranzacție, fătătoare de copii la totala și absoluta discreție a bărbatului. Și așa cum la noi cauza este religia, și în aceste țări tot religia este cauza.

Scurt metraj – Lonely planet

Fiecare experiență la timpul ei.
Fiecare titlu cu subînțelesul său.
Pentru cine caută.

Vizitez cu Ioana comunități intenționale în Italia și am vizitat pe scurt și trei orașe. Toată lumea pune pentru comunități pe primul plan locul și la fel locul pare să fie capital pentru când îți cumperi sau construiești o casă. Când mergi în vacanțe sau concedii toți te întreabă unde ai fost ca și cum tot locul este important. Însă locul este doar păstrătorul spiritului uman în absența căruia nu există o valoare intrinsecă.

Dacă am învățat ceva în ultimele săptămâni este că tot ce contează sunt oamenii și relațiile dintre ei și cel mult locul este pe planul doi. Iar când spun oamenii nu mă refer la diplome și meserii, ci la inteligență intrapersonala și interpersonala, comunicare nonviolentă, transparență, compasiune, comunicativitate, sinceritate, adevăr, echilibru interior și dorința de a lăsa o amprentă.

Și aici vine filmul și titlul. Nu singuri ci împreună, nu locul ci oamenii, curajul nu de a rămâne și nu de a explora.

https://youtu.be/R6ufrASIMSQ?si=0ZB35gfQucaCJqa8

Scurt metraj – Crush

Capacitatea umană de a definii dă greș în momemntul în care încercăm să definim viața căci prin complexitatea ei nu este un obiect creat de om.care să servească unui scop, ci o multitudine deprocese care adesea reușesc să se contrazică pe sine.

Unul dintre cele mai scurte și mai umanocentrice sunt acest film: viața este ceea ce se întâmplă când stai cu ochii în telefon. Această unealtă cu mare potențial a reușit să ne dezbine omorând spiritul comunicativ și curiozitatea.

Scurt metraj – The silent child

În curând am decis să dau piept cu cei de la protecția copilului în încercarea de a adopta. Se vor întreba dacă sunt pregătit sau daca sunt soluția potrivită neavând o parteneră. Și răspunsul este evident nu căci oricine, ar spune da sau minte sau este inconștient.

Este foarte ușor să buchisești, să mergi la terapie, cursuri de dezvoltare personala și chiar să fi căsătorit însă nimic nu te poate pregăti pentru realitatea unei noi vieți sau a unei vieți traumatizate.

Scopul nu este să fi perfect sau să oferi totup, scopul esre să fi dispus să găsești soluții la orice copii vor pune în calea ta. Cu sigurantă o parteneră la fel de https://youtu.be/2GbxFIVQv8c?si=iMF9CJkPdcYe8NUn ca mine ar fi un plus, bunici, socrii și mai mult, o comunitate intențională extraordinar. Până însă oricare din aceste elemente vor apărea știu sigur că le va fi mai bine copiilor cu mine pentru că sunt dispus să le ofer ce au nevoie, ACASĂ.

Page 3 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén