Autor: Tudor TESCOVEANU Page 7 of 12

Adesea cărțile de succes au o „continuare” la cerea editurii care dorește să „mulgă” tot ce poate din ideea originală. Uneori sunt „trase de păr” alteori sunt „ok” dar rareori sunt cu adevărat bune. Iar acestă carte face parte din ultima categorie.

Nu am cercetat istoria acestei cărți dar miroase a ceva gândit mai târziu, căci încearcă să justifice prezența unuia din personaje, dar este așa de bine scrise că se potrivește ca o mănușă poveștii originale: „snow always falls on top”.

Adesea cred că apare este întrebarea, „și despre ce este vorba” însă nu îi ușor să răspunzi pe scurt. De data asta este simplu „instinctul uman”. Autoarea reușește să justifice cadrul ce foemează caracterul președintelui Snow și să surprindă esența a ceea ce sunt jocurile foamei.

Pentru cadrul poveștii și chiar pentru lumea reală „instinctul uman” pare să fie răspunsul, căci adesea în pofida intențiilor tale, vei fi „convins” de situație să renunți și să „îmbrățișezi instinctul uman” pentru a supravuețuii și a avea succes.

Dar dacă tot ce suntem este doar instunct care este diferența dintre noi și câinii lui Pavlov, unde rațiunea? Ai vrea poate să adăugăm și emoția însă cred că este mai mult o formă distilată de rațiune cu un strop de instinct decât o formă de instinct.

Carte audiată sub lectura lui Santino Fontana.

Deși cu ani în urmă am abandonat cu condescendentă trilogia considerând că este o carte gratuită de dragul spectacilului, astăzi cred că este o carte excelentă Suntsigur acum că fiecare carte se citește la momentul potrivit și o corectă evaluare a ei este dată de abilitatea de a învăta ceva infifetent cât de bună, sau proastă e cartra.

Nu cred că are rost să stric experiența lecturii destăinuind ce și cum căci mă întreb dacă acesta este rostul unei evaluări. Sunt însă aspecte interesante care trebuies punctate.

Cruzime individuală nu mă miră având undeva la origini o traumă și o lipsă ce trebuie împlinite. Totuși ce nu pMccormickot întelege este justificarra internă a unui grup care în absenta respectivelor experiențe totuși se conformează la monstrozitatea propusă. Hitler și atitudinea nazistă față de evrei sau alte etni minoritare, atitudinea unui mărunt managerccare conceduază un angajat la ananghie și în cazul trilogiei plăcerea publicului capitaleu de a asista la măcelul unor copii ca pedeapsă a unui eveniment pettecut cu zeci de ani în urmă. Poate frica să fie atât de mare încât să fi dispus să sacrifici alte vieti de dragul aparențelor?

„Divide și cucerește” spune o veche zicală. Poate ar mai trebui adăugată una: „complezenta cucerește”. Odată cucerit ceva „războiul” nu s-a terminat ci abea incepe. Iar daca pentru o clipă vei lăsa garda jos se vor intoarce împotriva ta.

O revoltă dărâmă unnvechi sistem dar nu ofetă o nouă soluție. Nemulțumit fiind vei căuta pe alții alături de care să te revolti. Și poate printre ei se va ivi unnlider sau poate tu vdi fi acela. Indiferent cine va conduce, cei ce vor participa nu vor împărți decât parțial obiectivele tale de aceea la momentul potrivit își vor da arama pe față și te vor trăda negreșit

Cărți audiate sub lectura lui Carolyn Mccormick.

După suficient de mult timp și umilință sub călcâiul unui bicanc ajungi nu doar să porți urme acestuia ci să te simți notocos că le ai căci așa funcționează lumea.

După mai bine de 70 de ani de la o revoluție eșuată cetățenii Panam sunt obligați an de an să ofere doi copi între 12-18 ani care să se omoare între ei cu copii celorlate 12 districte pentru plăcerea capitalei și pentru a întării ideea totalei și inevitabilei dominații asupra populației.

Cu siguranță trăiesc într-o utopie căci îmi imaginez că administrația ar trebui să fie dintre oameni și pentru oameni iar decizile să îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor. Însă clar este o utopie (apropo u-topia vine din greaca veche și înseamna o societate care nu poate exista) căci atât în carte cât și în realitatea nostră capitalistă sistemul caută să îmbugățească pe puțini și să subjuge pe cei mulți.

Paralela este prea evudentă căci politicieni și corporații taie șiînvârt totul iar omul de rândsupraviețuiește sau moare de foame în total contrast cu beneficiile enorme pe care le aduc angajatorilor.

Ai apoi miract te intrebi de ce o astfel de carte există? Cum un sistem bazat pe exploatare permite publicarea unei cărți care ar putra submina sistemul. Și apoi realizezi că o astfel de carte este o intenționată valvă de eliberare a presiunii din fața unui public prea orb să admită că este exploatat. Cumva sindromul Stockoholm este în fiecare dintre noi pentru că noi am suoravuețuit.

Carte audiata sub lectura lui Carolyn Mccormick.

Una dintre sugestiile auzite pentru a conversa despre o carte este să te focusezi pe ce a vrut autorul să spună și nu pe interpretarea ta personală. Astfel în teorie scapi de povara interpretării și doar ar trebui să descoperi intențiile autorului. Dar cum ai putea oare când nu îl cunoști pe autor, nu îi cunoști religia, opiniile politice, sociale, economice, educația.Așa că nu mă voi osteni să aflu cine este autorul și nici ce vroia să transmită ci voi surprinde ce am înțeles eu.

O civilizație ce se consideră avansată, superioară, pentru a cuceri pe alta pe care o consideră inferioară, barbară, a încercat mereu să oblitereze tradițiile și spiritul celor cuceriți. Am adus religia creștină printre aborigeni pentru a-i salva, am adus haine civilizate, un sistem economic trainic,… și bolile, cotuptia. Astfel europenii au cucerit americile, africa și asia.

Cartea este o alegorie la toată „cultura” euripeană. De data aceasta vorbim de ani lumină și nu de un ocean, de drone conștiente și nu de flinte, de nave spațiale conștiente și nu corăbii cu pânze. Iar „călcâiul lui Ahile” al acestei civilizații este un joc pe care generalul Murat Gyorgy descoperă cu ușurință cum să-l joace și cum să devină maestru la el.

Singurul lucru, dacă interpretarea mea e corectă, este dacă această carte se vrea o critică la felul în care îi tratăm pe alții, sau doar o reinterpretare sf a unei inevitabile normalități?

Carte audiată sub lectura lui Peter Kenny.

„Nu generaliza” am auzit adesea. Și poate au dreptate căci am tendința de a e trapola pe baza experiențelor proprii. Dar uneori este nevoie să generalizez în pofida experiențelor proprii căci altfel aș fi necruțător cu cdi din jurul meu.

Inteligența pe cât pare de comună la homo sapiens sapiens nu este un bun dat, omniprezent. Unii au norocul ni doar al unei inteligdnțe excelente dar și educația și cadrup familial în care sa o dezvolte. Alții în schimb pare că șansa le-a râs în nas, lea dat o palma și râzândîn bajocură i-a trimis să facă față acdleaiși lumi în care eu trăiesc.

Inteligență nu este statornică, ea se schimbă cu timpul și experiențele, și odată cu acestea este mai mult sau mai puțin relevantă când descoperi că sunt felurite tipuri de intrligență mai milt sau mai puțin relevante pentru etapa din viața în care te afli.

Charly Gordon este un extract de experiență umană. Pornind de la un tânăr de 30 de ani cu un graxv retard mental în urma unei operați devine în scurt timp un geniu în vaste și diverse domenii. Cartea este o explorare a rolului inteligenței în experiența umană.

Nu pot spune mai multe fără să dau în vileag povestea dar sigur este o experiență intensă de neratat.

Carte audiata sub lectura lui Jef Woodman.