Parte a existenței este în alb și negru: fie ai bani în cont fie nu, fie bei apă fie nu, fie răsare soarele fie apune. Restul lucrurilor, trairilor, filosofiei, vine în infinite nuanțe, și deși putem „pretinde” că suntem mai aproape de adevăr decât alții, nu putem pretinde că am atins/știm adevărul.
Căci ce este adevărul? Un ideal, o țintă, un straniu sentiment că ai ajuns la capătul drumului. Adevărul este atributul unui dumnezeu omnipotent și omniprezent dar inexistent și imposibil. De oriunde ai privi, oricât de obiectiv și riguros ai fi nu vei putea cuprinde toate informațiile și deci va trebui să tragi o concluzie parțială, adevărată dar nunadevărul.
Așa cum nu existătesseract în lumea noastră tridimensională, tot așa nu există un singur adevăr în lumea nostră umană. Care dintre cele patru interpretări ale poveștii este puțin important căci toate sau nici una pot să fi fost în mintea autorului, ce însă este important este cu care rațional rezonăm.
Lasă un răspuns