Haios cum credem ca evolua însă la sfârșitul zilei suntem aceleași prima violente și fricoase care cred că cineva le va fura mâncarea de la gură.
Desii trec mii sau poate zeci de mii de ani, deși noi poate vom dispărea, moștenirea noastră culturală va dăinui în progeniturile noastre.

În primul volum frica de extincție și sentimentul că ni se cuvine determina urmașii noștri să fie dispuși să oblitereze o specie. Acum într-un alt sistem solar progeniturile noastre octopode parte datorită propriilor înclinații și parte datorita educației primite de la strămoșii noștri sunt din nou dispuși să oblitereze o rasă extraterestră cât și mesagerii noștri um ni și arahnoizi.

Un cerc vicios pare să ne urmărească și parcă undeva timd să cred că doar dispariția noastră poate fi soluția. Sau poate suntem copii mici și răzgâiați care neavând frați intergalactici cred că totul li se cuvine și trebuie doar să avem răbdare să creștem.

Cartea pare puțin trasă de păr nu neapărat din lipsă de talent scriitoricesc ci din cât de extraterestru este totup și datorită f ptului că omenirea nu este îjncentrul atenției. Orgoliul acesta uman! Oricum cartea este suficient de bună încât să mă motiveze să citesc și al treilea volum al trilogiei.

Carte audiată sub lectura lui Mel Hudson pe Audible.