Cunosc atâtea despre lumea actuală dar și despre trecutul acestei lumi, dar prea puțin despre țara în care locuiesc și zbuciumările sale. Dar iată această carte îmi deschide o fereastră către dificultățile vieții din societatea românească de la început de secol XX. Și chiar dacă povestea este relatată într-un foarte clar cadru al acelei perioade , traumele, zbuciumarile și dificultatea depășirii lor sunt extrem de actuale.

Povestea în sine te voi lăsa să o descoperi singur însă te întreb: ai avut ce pune pe masă când erai copil, lipsurile materiale te-au făcut să te retragi, să te ascunzi în fața celor dragi, să vrei să scapi de rușine și umilință și să fi mereu tras înapoi de o pânză invizibilă de păianjen în care ești captiv? Probabil că nu, însă cum te-ar forma aceste experiențe? Cum ai privi lumea și care ar fi alegerile tale când tot ce faci pare să faci cu mâinile legate?

Această carte este despre neajunsurile copilărie și despre rușinea care crează traume, despre nedreptate față de cel mic și învizibilitatea acestei nedreptăți în ochii celor mari, despre privilegiu și lupta de a ieși din mizerie, despre nădejdea pe care o punem în iubire și dezamăgirea neînpărtășirii, despre deziluzia unei lumi care prin muncă credeai că îți va oferii totul, despre a trăi cu un permanent nod în gât speriat de perspectiva ca vei fi descoperit. 

Trăim cu senzația că cel ce va munci va răzbi la suprafață, că cinstea este un atu, că cel onest va fi lăudat, că toți avem aceleași șanse. Ce minciună, fantasmă toarsă în fire fine de pânză de păianjen de prădători lipsiți de scrupule sau etică.

O carte audiată sub lectuta Soficăi Scarlat.