Cum am ales titlul nu știu. Mă aștepta în lista de citit de pe scribd. Îmi pare cu atât straniu încăt după ce am citit-o într-o zi meșterind prin casă.

Mă întreb cum pot oameni să citească mai multe cărți simultan și să înțeleagă ceva din ele maiales dacă le va lua săptămâni. A fost o carte care nu promitea mare lucru însă puțin câte puțin lăsând povestra să se deruleze a reușit să mă captiveze și să mă convingă.

Poate că este o carte despre tragediile școlilor de la sfârșitul secolului XX în care ideea de molestare era nonexistentă. Dar indiferent ce autoarea a vrut să surprindă eu aș propune o paralele cu sistemul capitalist. Școala era preocupată mai presus de orice de să cultive o imagine impecapilă pentru aceasta fiind dispusă să treacă cu vederea semne de întrebare. Similar capitslismul este preocupat mai presus de orice fiind dispus să îl obtină indiferent de cadavrele peste care trebuie să calce.

În naivitatea mea incorigibilă cred că mai devreme sau mai tărziu te vei uita în oglindă și de teamă sa nu te scuipi vei accepta îndrumările moralității. Însă fie „omul” este prea meschin, fie eu sunt prea afectat emoțional de acest vin de compasiune, de sociopatia unora care orbește avansează către țelul lor indiferent de prețul plătit de alții pentru ei.

Carte audiată sub lectura lui Andi Arndt