Categorie: cărți Page 1 of 6

Oare ce aș putea spune despre acestă carte? Mama spunea că orice poveste are un sâmbure de adevăr, și acest fapt este neîndoielnic, însă care este cel mai important sâmbure?

Adesea spun că nu îmi plac artele plastice căci nu includ o narațiune, un fir epic pe care să îl urmezi, motiv pentru care artistul nu creează un mesaj ci un set de unelte cu care care să îți creezi propriul mesaj: „autorul a vrut sa spună…” și completezi cu ce vrei tu. Însă când citești o carte nu poți sări peste nimic și nu poți citi în orice ordine. De aceea cu ani în urmă când am dat peste carte am sărit peste ea cu desăvârșire ne înțelegând de ce să rabd 50 de ore când în 20 de ore se putea spune aceeași poveste. Însă pentru a citi o carte e nevoie să faci multe presupuneri care te vor îndepărta de mesajul original, de aceea autorul are multiple capitole, aparent tangente, care însă reușesc să reprezinte realitatea acelei perioade în care povestea să își poată da „arama pe față”.

Poate că este despre inegalitatea unei societăți care duce la suferință și mizerie din care se nasc monștrii și îngeri, în care sunt răpuși părinți și iubirea, din care se naște fericire și răsplată, din care se naște fanatism și răutate.

Poate că este “bildungsroman” dar nu a unui erou ci a unui caracter. În timp ce unele personaje pornind de pe fundul borcanului devin aleg să rămână acolo sau cel mult să nu mai facă rău, altele cresc, se dăruiesc, se sacrifică. Însă pe cât de radicală poate fi transformarea este doar o excepție, o dovadă a imposibilității ieșirii dintr-un sistem putred în afara unor situații excepționale și a norocului.

Și mai e ceva, discernământul. Legea umană sau religioasă  părând infailibile ne dezleagă de a ne uita în oglindă și a cântării, însă sunt rețete perfecte pentru orbi și surzi, rețete pentru a discrimina, pentru a abuza, pentru intoleranță, pentru tiranie. Toate moleculele de apă sunt identice deci nu pot fi decât ude, însă caracterul uman, alegerile și faptele sale sunt unice deci și judecata noastră trebuie adaptată corespunzător.

Carte audiată sun lectura Gabrielei Marin.

Nu obișnuiesc să citesc recenzii la cărți căci simt că îmi va fi întinată experiența. De aceea am început să citesc această carte crezând că este o carte de parenting, despre relația părinte fică.

Dar nu, nu este o carte de parenting ci o ficțiune despre iubirea unei mame față de fica ei și cum a greșit dar și cum a știut să o mențină prin sacrificiu. Nu vreau să analizez cartea și nici să o dezvălui ci cumva sa surprind emoția ce a trezit în mine.

Ca părinte îțicreezi așa multe scenarii inediat după naștere când ești îndrăgostit de copilul tău. Și anii trec și realitatea și scenariile tale uneori sunt divergente și apare conflictul, iar alteori converg și îți susți trup și suflet. Ambele sunt exagerări dacă ai putea sa te detașezi și să privești din afară, dar poți oare mai ales când ești la primul și unicul tău copil? Șigur că nu poți și totuși aici intervine maturitatea nu în a observa ci în a ști să asculți părearea celui de lângă tine și a prietenilor.

Cumva cartea mi-a inspirat compasiune căci probabil și eu aș face aceleași greșeli.

Carte auduată sub lectura plina de conpasiune a Iuliei Verbancu.

Cartea am citit-o inițial cu mulți ani în urmă însă după ce recent am descoperit că este o trilogie și am citit volumele 2 și 3, am simțit nevoia să recitesc cartea ce a stârnit povestea și să văd de pot să găsesc aceași emoție de acasă.

Pentru o vreme a fost o dezamăgire căci ideea de Africă mă așteptam să fie mult mai prezentă. Am descoperit o frumoasă aventură prin sistemul solar care totuși s-a terminat în africa. Și apoi în ultima pagină am descoperit emoția ce am purtat-o atâția ani. Curios cum citind cartra ici și colo recunoșteam ceva însă firul epic l-am simțit ca și cum aș fi citit cartea pentru prima dată.

Și odată terminată cartea am realizat de ce m-a marcat cartra. Pornim în aventuri în căutarea a ceva însă indiferent cât de fain este pe drum și cât de nou sau frumos este ceea ce găsim ce căutăm în realitate este să aparținem iar cel mai frumos și mai stsbil loc este acasă. Acasă nu în sensul locuinței proprii sau a casei în care ne-am născut ci a unei emoții ce ne oferă în același timp aripi sub care să fim protejați și iubiți dar și aripi stabile pentru a zbura.

Carte audiată sub lectura lui Kobna Holdbrook-Smith.

Curiozitatea umană este nelimitată dar la fel și nesăbuința și violența. Curiozitate nu îți dădreptul la posesie, nesăbuința nu te absolvă de crimă, frica nu scuză violența iar bunele intenții nu îți dau dreptul la colonizare.

Unul din motivele pentru care citesc carte SF este pentru că permite abordarea unor subiecte fără să arate cu degetul către cineva anume. O carte SF poate aborda orice subiect sensibil și poate da verdicte fără să fie constrâns de părtinire. Iar dacă cartra face parte dintr-o serie bine scrisă sentimentul de acasă te însoțește de la prima la ultima pagină.

Carte audiată sub lectura lui Adjoa Andoh.

Poate că a scris acestă trilogiev ca să ajungă la a transmite un adevăr: nu există un viitor căci totul moare și tot ce a existat nu va mai fi. Un credincios o să îți spună ca există viața de apoi, sau reîncarnare, sau că toți suntem forme diferite de manifestera ale aceleași vieți și că scopul este raiul, iluminare sau… Dar pe cât de parfumate sunt toate aceste propuneri sunt doar bazate pe credință și nu pe dovezi, ceva palpabil.

Și poate deîntâlnești o rasă extraterestră care îți poate dovedi că totul este în van și că nimic nu are rost vei intra în depresie? Vei abandona orice demers, nu vei mai iubi, nu vei mai avea copii, nu vei mai picta, dansa, cânta? Contează dacă toate astea au un rost sau nu câtă vreme acest morman de atomi este conștient propri-i existență. Există infinite șanse să nu exisht dar doar una să exist de aceea intenționez să mă bucur de fie ce clipă dar pentru că pot.

Carte audiată sub lectura lui Adjoa Andoh.

O carte stranie cu siguranță. Citind prefața așteptările au fost pentru o carte dezgustator de violentă. Totuși deși acțiunile din carte sunt cu adevărat atroce carte cu siguranță nu este.

Cartea este un test de moralitate caci atunci când ai de a face cu un răfăcător care îți sunt atribuțiile ca srat? Să îl ți departe de societate? Să îl ajuți să se îndrepte? Să corectezi problema ibdiferent de consecințe?
Ce te faci când soluția esre mai rea decât simptomele iar problema este ignorată?

Carte audiată sub lectura lui Massimiliano Nugnes.

Cărțile de dezvoltare personală au trezit mereu în mine un soi de antipatie, desgust, pe deoparte pentru că mi-am imaginat că ofera soluții concrete, „faci x și vei fi fericit”, și pentru că ideea de a mă lăsa pe mainile altuia pentru a merge înainte înseamnă că sunt în capabil sa dezinteresat să rezopv singur propriile provocări.

Am urmărit însă pentru multă vreme canalul de youtubr al lui Alain de Botton, School of life, și poți cu ușurință sa privești conținutul disponibili ca material de dezvoltare petsonală. Cum însă acest canal mai mult punea întrebări și ridica probleme decăt să dea soluții, cumva vazând acest titlu mi-am spus că vreau să îmi încerc norocul. Poate că era o sămânță de încredere căci se pare că îl auzisem mai demult într-un podcast, dar cine știe.

Dacă ai cartea tipărită citește-o astfel căci deși este citită de autor nu cred că este cel mai bun format cu excepția situației în care o asculți cu o mână pe butonul de pauză și cu alta pe un creion cu care îți faci notițe.

Este o carte densă care deși durează 11 ore să o audiezi nu ar trebui să o citrști în câteva zile așa cum am făcut-o eu în această primă instanță. Să încerc să scriu o recenzie ar fi la fel de inutil și irealizabil cum ar fi să scri o recenzie despre biblie sau Profetul de Kahill Gibran. Biblia, cel puțin teoretic, este un compendiu de parabole care să te îndrume în viață la fel cum cele două cărți cuprind o sperie d învățături despre multe din culorile vieții.

Ce pot spune este că este o carte scrisă cu multă modestie din dorința de a împărtăși o experiență, o perspectivă, care ne poate ajuta pe oricare. Însa nevoile noastre sunt diverse atât de la individ la individ cât și în timp motiv pentru care cartea poate fi recitită în momente de cumpănă, sau poate mai bine în momente de relaxare, căci va oferii inspirația potrivită pentru acel moment.

Carte audiată sub lectura autorului.

O carte între demență, credință și autism. Poate sunt eu libertin în modul în care folosesc termenul autist însă caracterul principal pare să fie atât de neintegrat încât nu știu un cuvânt mai potrivit, cu atât mai mult cu cât este o permanentă stare în viața lui.

Premiza cărții o percep ca stupidă însă formatul de scrisoari jurnal adresate unei nepoate reușește să te țină în priză mai ales că are un aer de autentic cu fapte din prezent ce se întrepătrund cu fapte din trecut ceea ce îi dau un aer de mister. Pare să fie o călătorie, o ascensiune către un vârf dar este o călătorie psihologică înapoi către amintir îngropate.

Carte audiată sub lectura lui Peter Kenny.

Cred că am mai spus, dar fiecare carte are vârsta ei în funcție de vârsta la care o citești. Pe deoparte este un clar sentiment de neclaritate cauzat de absența următoareor volume și de faptul că pare mai mult un preludiu, pare să genereze cadrul în care toate acțiunile viitoare să aibă sens, însă chiar și acest preludiu este format din povești care fac absurdul să se rușineze.

Poate că de aș fi citit această carte la 20 de ani aș fi recunoscut certurile necontenite dintre părinți care nu le înțelegeam dar le normalizasem ca un fapt al vieții de cuplu. Acum însă când știu că există comunicare non violentă, relații toxice, și conceptul de traumă nu pot privi personajul principal decât ca pe un masochist care în dorința de apartenență, orgoliu, și oarba infatuare pentru o femeie este didpus să calce în picioare orice percdpte morale deși este filosof.

Ai putea pretinde că sunt doar evenimente împrăștiate pe ani și ani de zile și că defapt reprezintă doar caracterup uman incapabil să se desprindă de ceea ce cunoaște, însă cum spuneam totu este dus la absurd.

Totuși ce reușește să aducă nou pentru mine este impactul pe care venirea la putere a comunismului în România îl are asupra oamenilor: lupta de clasă, exagerările unor membrii de partid, reformele în educație și arhitectură.

Aștept cu interes următoare volume căci pe acesta l-am devorat în două zile.
Ascultat sub lectura lui Șerban Pavlu.

Unele cărți sunt de sacrificiu creeând cadrul în care seria să se desfășoare, alteori scri o carte fără a-ți pune problema că va exista o serie și alteori scri o carte pentru a justifica o seripe care ai scris-o deja. Această carte este cea din urmă care sprijindu-se pe o serie de succes ai mari așteptări. Și totuși nu aș putea spune că am fost nii măcar impresionat. O poveste nenecesar de complicată, nejustificat adesea în întorsăturile luate și care probabil se putea scrie sub forma umei nuvele, însă nu se putea vinde ca o carte idependentă deci a împopoțonat-o. Dar este carte bună de ascultat în timp ce văruiești așa că din lipsă de alte opțiuni voi continua cu trilogia.

Carte audiată pe Voxa sub lectura lui William Hope.