Nostalgia unui moment trecut, ce nu îl vom recupera niciodata, poate fi un bun catalizator pentru noi experiențe căci ne face vulnerabili la frumos și la extraordinar. Să recunoaștem că suntem răniți nu este o slăbiciune ci un semn al capacității noastre de a dăruii. Iar când în cale ți se așează cineva atât de exuberant, de plin de viață, trebuie să fi orb să nu remarci norocul care a dat peste tine.
Categorie: film Page 3 of 4
Nu încape îndoială că orice boală care poate afecta capacitatea cognitivă a unei persoane este absolut îngrozitor. Totuși și sărăcia este. Smilar va fi mai ușor pentru cel cu Alzheimer să facă față dacă va avea alături familie cum va fi pentru cel sărac ce are familie.
Gabor Mathe spunea că traumă nu este ceea ce ți se întâmplă ci felul în care tu percepi situația. Mă întreb cum ar fi fost povestea dacă eroina nu avea un soț și o familie care să o susțina, dacă nu ar fi avut educația care să îi permită să înțeleagă cu ce va da piept, dacă nu ar fi avut siguranța unei locuințe și a unui venit. Este ușor sa spu „ce greu este” cand ai detoate, dar ce poți să mai spui când nu ai mai nimic?
Văzusem filmul de mult în perioada mea cu animații însa nu îmi aduceam aminte cât de stranie este povestea și implicit stilul de animație. Este o poveste stranie despre a reuși să apreciem frunzișul dn jurul nostru înainte de a fi prea târziu, dar și despre indiferența părinților față de propriul copil și trauma respingerii și abandonului ce survin unei astfel de atitudini.
Acum am revenit la animație descoperind că este după o carte scrisă de autorul cărții „American gods”. Așa că acum e rândul cărții.
Nu aș putea spune că filmul m-a impresionat însă cred că parte din poveste este despre aroganță și prostie iar parte dij film este doar propagandă antichineză.
Personajul principal are o nevoie de afirmare care îl duce la negarea copilului nenăscut dar și la refuzul unei culturi care îl adoptă. Era în tibet ca un prieten a lui Dalai Lama, ceea ce înseamnă că avea orice ușă deschisă însă nu doar că trăiește în trecut ceea ce îl împiedică să aibă o familie tradițională, ceea ce pare să fie obiectivul filmului, dar dorește sa lege o relație cu o ființa de care îl leagă o celulă și un refuz.
Pe de altă parte deși revoluția Chineză a fost, și este, un episod trist al Tibetului cred că intenționat se insistă pe China, și acțiunile reprezentanților săi, nu pentru a reprezenta istoria ci pentru a puncta încă o dată cât de grreșită îi calea comunistă.
Cât privește cu adevărat cultura Tibetului în afară de sunetul hornurilor și câteva remarci ale pușiului nu descoperim mare lucru, poate doar caracterul putred al unui oarecare funcționar.
„Înainte să întreb cine întrebăm ce”. Noi nu avem negri dar avem rromi pe care îi tratăm cu dispreț și condescendență îi discriminăm și nu le oferim aceleași șanse la o viață îndestulată iar apoi ne mirăm de ce unii dintre ei ne șmecheresc, fură, sau omoară, uitând că și noi facem toate astea și că gestul lor nu este pentru ce sunt ci pentru cine sunt, pentru ce i-am făcut noi să fie neputând să vedem dincolo de ce sunt.
Povestea la noi poate părea majoritari vs rromi dar sunt atâția discriminați pentru orice care nu intră în „cutiuțele” normalității noastre: femei cu rol de conducere, femei ce nu vor copii sau să servească bărbatul, LGBTQ+, alte reliigii noncreștine, alegeri de viată care să se bazeze pe acumulare și creșterea înnierarhia socială.
Oare cum ar fi o lume în care am lepăda haina didcriminări, haina condescendenței, bastonul oprimării, și am privii oamenii cu încredere și curiozitate. Oare nu am descoperi o lume mai frumoasă reflecrată în ochii lor.
https://youtu.be/ab8IUtHG1iA?si=5gAprG0yQkBInFq_
Îi o vorbă românească care spune că „răzbunarea îi mama prostului”. Dacă mergând pe stradă cu bucicleta te-am stropit din greșeală îi clar prostesc să te stropesc și eu pe tine. Dacă într-un accident auto mi-ai omorât pe cineva drag aș zice că tot o prostie este să mă răzbun căci nu va aduce din morți persoana dragă. Dar unde tragi linia când răzbunarea este o prostie și răzbunarea care devine justificată dar necesara?
Acest film explorează acest concept al răzbunării din perspectiva unui deținut nu doar torturat ci torturat de un guvern totalitar responsabil de genocid asupra propriului popor, responsabil de acte de violență și teroare greu de imaginat. Și astfel răzbunarea acestui individ, cunoscut doar ca „V” este poate nu un act de răzbunare ci un act de dreptate, de readucere la echilibru, un act de încurajare a poporului să își recapete puterea de drept, naturală, căci așa cum spunea și „v” nu poporului ar trebui să îi fie frică de guvern ci guvernului ar treblui să îi fie frică de oameni căci starea naturală și firească a lucrurilor este că guvernul este ales de popor și astfel guvernul trebuie să răspundă în fața sa, în fața poporului.
Poate că tocmai aici este problema. Suntem prea diplomați, prea creștini, prea întorcem obrazul celălalt cu credința că totul va ieși la socoteală la final. Însă guvernele devin tot mai naționaliste și naziste dând vina pe cei „altfel” în loc să își asume responsabilitatea propriilor fapte, pun tot mai mult în cârca muncitorului, ne exploatează prin manageri și permit corporațiilor să își facă de cap în timp ce cei puțini,miliardarii lumii sunt tot mai bogați iar mediul și cei săraci au tot mai mult de suferit.
Vei auzi voci care spun că există dragoste la prima vedere. Vei auzi voci care spun că așa ceva nu există și că este doar un instinct sexual care va dispărea imediat ce animalul se adapă din voluptatea trupului.
Eu însă cred că există ceva. Nu înseamnă că respectiva este aleasa inimi tale sau că veți îmbătrâni împreună, ci doar că pentru o clipă în istoria universului, acel tu și acea ea vă aliniați fără cuvinte, fără explicații, fără dorințe, fără viitor sau trecut. Pentru voi există doar acea clipă și universul nu a existat vreodată, ați existat mereu doar voi.
Și da, mi s-a întâmplat și mie odată și a fost…
Încă o dată mi-am demonstrat că totu e o chestiune de perspectivă și că sunt momente potrivite, etape din viață în care să citești o carte, să vezi un film, să mergi la terapie…
Cumva este nevoie să fi pregătit pentru a vedea anumite detalii și pentru a le înțelege.
Am văzut această animație acum vreo 7 ani după ce a fost publicat dar deși aveam 35 de ani am privit totul prin ochii copililui și nu prin ochii adultului care contemplă adopția unor copii. Atunci am văzut aventura, am văzut abilitățile tehnice și frumusețea imaginilor dar nu și complexitatea dinbspatele poveștii. Nici acum nu știu dacă am înțeles totul deci nu știu dacă are rost să eviscerez filmul. Este însă o poveste important de urmărit și analizat dacă ești părinte sau dacă te apropii de acel moment.
Trailer:
https://youtu.be/1HFv47QHWJU
Review:
https://youtu.be/vTVQtsIfoo8
Fantastic beasts este o trilogie într-o lume reală în care totuși există și magie. Trilogia este în universul Harry Potter dar se petrece cu câteva zeci de ani mai devreme însă pe partea astălaltă a Atlanticului, în New York.
De data asta povestea se petrece într-o lume a adulților și deși conține magie este despre creaturi fantastice și despre un îngrijitor ce încearcă să le înțeleagă, descopere și protejeze. Dacă primul film este ceva complet independent de toata povestea cu Harry Potter următoaree două sunt mai mult „prequel” al Harry Potter și în mod special al lui Dumbledor.
Recitind Harry Potter am descoperit toate elementele presărate încă de la primul volum când copii trebuie să aibă manualul de Creaturi Fantastice a lui Newt Scamander.
Primul film mi-a placut incredibil de mult, următoarele așa și așa dar per total o frumoasă experiență și o excelentă folosire a detaliilor neutilizate în seria originală.
Ce a fost mai întăi „pasărea phoenix sau focul?” era o întrebare din ultima carte Harry Potter. Care este începutul unui acoperis reciprocal este la fel de validă ca întrebare ca și cum ai întreba unde începe un cerc.
Aceste întrebări sunt necesare pentru că avem o perceptie liniară și nonreversibilă a timpului. Dar dacă timpul nu aer nici început, nici sfârșit și nici sens implicit?
Filmul încearca să exploreze aceastăideefiind un joc între descoperire și visare, între clarviziune și rememorare?