Cred că am mai spus, dar fiecare carte are vârsta ei în funcție de vârsta la care o citești. Pe deoparte este un clar sentiment de neclaritate cauzat de absența următoareor volume și de faptul că pare mai mult un preludiu, pare să genereze cadrul în care toate acțiunile viitoare să aibă sens, însă chiar și acest preludiu este format din povești care fac absurdul să se rușineze.

Poate că de aș fi citit această carte la 20 de ani aș fi recunoscut certurile necontenite dintre părinți care nu le înțelegeam dar le normalizasem ca un fapt al vieții de cuplu. Acum însă când știu că există comunicare non violentă, relații toxice, și conceptul de traumă nu pot privi personajul principal decât ca pe un masochist care în dorința de apartenență, orgoliu, și oarba infatuare pentru o femeie este didpus să calce în picioare orice percdpte morale deși este filosof.

Ai putea pretinde că sunt doar evenimente împrăștiate pe ani și ani de zile și că defapt reprezintă doar caracterup uman incapabil să se desprindă de ceea ce cunoaște, însă cum spuneam totu este dus la absurd.

Totuși ce reușește să aducă nou pentru mine este impactul pe care venirea la putere a comunismului în România îl are asupra oamenilor: lupta de clasă, exagerările unor membrii de partid, reformele în educație și arhitectură.

Aștept cu interes următoare volume căci pe acesta l-am devorat în două zile.
Ascultat sub lectura lui Șerban Pavlu.