Nu sunt sigur că mi-a plăcut cartea sau că este o carte bună. Dacă este un jurnal, romanțarea unui sâmbure de adevăr sau ficțiune contează mai puțin însă cu siguranță surprinde atitudinea condescendentă, de superioritate a unei populații ce considera nativii indiei ca necivipizați, mirositori, suboameni.
Pare să fie o poveste reală scrisă cu mai mult sau mai puțină dibăcie, relatarea parcă a unui jurnalist care spontan s-a hotărât să scrie și la fel de spontan să se oprească.
Sub lectura unei lectorițe de la asociația de nevăzători.
Lasă un răspuns