Deși o carte clasică în cercurile pasionaților de carte SF, nu așputea spune că m-a dat pe spate, deși a fost bine scrisă și citită. Suficient încât să mă motiveze să caut restul cărților din serie dar cred că mai mult din lipsă de opțiuni.
Touși deși nu văd valoare în ideea cărții de a fonda un al Dorolea imperiu nu pot să nu apreciez lipsa de violență și poate șiretena liderilor Fundației în relațiile cu vecinii.
Carte sudiată de pe vixa sub lecta lui William Hope
Ciudat cum știu atât de multe despre animații străine și atât de puțin despre animații românești. Este drept că nu îi de mirare căci înainte de anii 90 au fost câteva animații originale pentru copii și câteva clar inspirate, poate părea evident, de cinematografia occidentala, dar începând cu anii 2000 animația românească este cel puțin în tarâmul straniului.
https://youtu.be/hE-lsuUDv0E?si=4CCH4lViOp9NeJfK
Interesantă carte mai ales în aceste zile când mai degrabă dictatura, ilegalitatea și lovitura de stat să caracterizeze România. Și totuși în acest peisaj sumbru ființe vi aparent inerte, care nu pot ajuta la nimic pe termen scurt pot oferii soluții.
Un copac de unul singur nu poate face mai nimic fiind expus furtunilor, secetei sau bolilor, dar o pădure poate să creeze microclimat, poate să împartă resurse și copacii se pot sprijii la greu prin biodiversitate
Un copac singur nu poate creea o pădure dar singur poate oferi exemplul și inspirația a ceea ce poate oferi ceva mai mare ca sine, pădurea.
The forest will return, it will be just nice if will be around to see it.
Pe scurt o carte plină de în pofida informațiilor adesea descurajante. Poate este un motiv să creez un eveniment în jurul ideii de cunoaștere a ecodistemului pădurii.
Inteligența pare un lucru atât de simplu. Statică. O ai sau nu o ai, are un număr, o proprietate precum culoarea părului sau numărul de degete la o mână. Însă în 1983 când eram țâcă Howard Gardner a propus teoria inteligențelor multiple prin cartea: Frames of mind
Ideea este relativ simplă: avem mai multe tipuri de inteligență care fiecare le avem mai mult sau mai puțin dezvoltate, fie nativ poate prin modul în care ne este construit creierul, fie prin educație și exercițiu prin maleabilitate cerebrală.
Inteligența lingvistică – capacitatea de a citi și înțelege un text scris, și de a așterne pe hârtie situații reale sau imaginare. Cum cititul și scrisul sunt convenții mă întreb dacă inteligența lingvistică se răfrânge și asupra natațiilor muzicale sau a limbajelor de programare.
Inteligența logico-matematică – capacitatea de a înțelege informație riguros structurată, concepte abstracte, numere și operații matematice și de a opera cu ele.
Inteligența spațială – capacitatea de a te orienta în spațiu urban sau natural, de a citi o hartă sau constelații cerești. Are un caracter oarecum instinctual căci deși poți învăța pe cineva să citească o hartă nu știu dacă poți înveți să îți imaginezi un spațiu în care să navighezi mental
Inteligența naturalistă – capacitatea de a înțelege și recunoaște elemente naturale și relația noastră cu ele. Îmi pare cumva instinctuală, dincolo de rațiune, la fel ca iubirea. Poți învăța efectul benefic pe care fiecare specie, formă de relief, curs de apă sau nor îl are asupra echilibrului ecosistemului dar mă îndoiesc că poți cu adevărat aprecia un lup sau o căpușe.
Inteligența kinestezică – capacitatea de a-ți înțelege și folosi corpul. Parte este proprioceptia și capacitatea de a înțelege aceste mrsaje dar și plăcerea de a folosi corpul pentru a te cățăra pe un munte sau a ciopli o bucată de lemn.
Inteligența muzicală – capacitatea de a simți și reda o linie melodică, de a recunoaște o voce sau un accent, cântul unei păsări, de a cânta din voce sau cu un instrument. Asta poate dintre toate îmi este cel mai greu să o văd dincolo de instinct, înclinație căci cu inteligența kinestezică necesară poți să îți modelezi vocea sau să capeți dexteritatea necesară de a cânta la un instrument, totuși nu poți să înveți să rezonezi cu o linie melodică.
Inteligența interpersonală – capacitatea de a ști cum să citești pe alții și să relaționezi cu ei. Este un mix între limbajul corpului, mimica feței, microexpresii, intonație și ton, diplomație. Pare confluență între inteligență lingvistică și kinestezică dar digur este ceva de sine stătător care se poate învăța.
Inteligența intrapersonală – capacitatea de a-ți înțelege și numi emoțiile, de a acționa și nu reacționa, de a te simți bine în propria-ți piele și de a-ți găsi pacea interioară. Este cel mai simplu de explicat dar cel mai greu de învățat și aplicat pentru că deși la nivel abstracte înțelegi la nivel mental o pui la îndoială.
Inteligența existențială – capacitatea de a-ți pune întrebări și explora răspunsuri dincolo de o’latură practică, imediată. Este sursa filosofiei, credinței, îndoielii și poate parte a inteligenței intrapersonale.
Inteligența pedagogică -capacitatea de a preda mai departe ceea ce ști și de a adapta mesajul la publicul pe cate îl ai în față. Cred că reușește să fie confluența inteligenței abstracte în a-ți modula mesajul, a inteligenței interpersonale în a citi publicul, inteligentei logico-matematice în a planifica
Probabil următorul pas ar fi să citesc cartea, dar există și dezavantaje să trăiești în România și anime că unele cărți în format sudio ni îți sunt didponibile.
Este straniu să citești o carte gândită de la început ca o trilogie dar care în ultimul volum dezamăgește prin superficialitatea firului epic. Am citit cele trei volume în vreo 5 zile deci cu siguranță m-a captivat idea, totuși cred că sunt descrise prea multe opțiuni la care nu se oferă nici un fel de explicații/justificări. Cartea pare scrisă de doi copii super entuziaști să pună tot ce le trece prin cap însă fără a fi responsabili să închidă ceva.
Primul volum crează un cadru excelent pentru restul poveștii. Propunerea este chiar extravagantă lăsând un gigantic semn de întrebare pentru volumul doi.
Volumul doi reușește să răspundă admirabil cadrului creat în primul volum. Dacă povestea se încheia aici era ok însă al treilea volum vine cu promisunea rezolvării, a unui răspuns clar, care însă nu se materializează.
Mă voi opri aici căci se pare că oricum mă învârt tot nu pot să am un punct de vedere optimist datorită ultimului volum deși trilomi-a plăcut.
Nu sunt sigur că mi-a plăcut cartea sau că este o carte bună. Dacă este un jurnal, romanțarea unui sâmbure de adevăr sau ficțiune contează mai puțin însă cu siguranță surprinde atitudinea condescendentă, de superioritate a unei populații ce considera nativii indiei ca necivipizați, mirositori, suboameni.
Pare să fie o poveste reală scrisă cu mai mult sau mai puțină dibăcie, relatarea parcă a unui jurnalist care spontan s-a hotărât să scrie și la fel de spontan să se oprească.
Sub lectura unei lectorițe de la asociația de nevăzători.
Odinioară însăși ideea de a ști să scri și să cirești era o raritate. Azi există cărți peste tot iar odată cu omniprezența cărtilor hârtia a devenit ieftină. Poți pretinde că este normal ca anumite practici ineficiente să dispară. Însă una este să dispară ceva ineficient și alta este să dispară dedicatia, pasiunea, implicarea.
Similar poți pretinde că este mai eficient un job la birou și o relație menținută prin social media însă așa cum social media te ține aproape cu ameni pe partra opusă a planetei te ține departe de oamenii aproape de tine, de relatii reale bazate pe emoții, empatie, căldură umană, zâmbete și atingeri.
Când încă era în viață spunea „Am fost acolo înainte să ajung, voi rămâne și după moartea mea.” („I was here before i came and when i die i am not living.”).
Tot așa palestinenii au fost în Palestina înainte să existe israelieni, vor continua să existe și după ce sionismul va fi murit. Dragostea de viața, comunitatea, legătura cu glia nu o poate fura nici un tâlhar chiar dacă vine cu biblia în mână amintind de promisiunea unui zeu genocidal.
În curând am decis să dau piept cu cei de la protecția copilului în încercarea de a adopta. Se vor întreba dacă sunt pregătit sau daca sunt soluția potrivită neavând o parteneră. Și răspunsul este evident nu căci oricine, ar spune da sau minte sau este inconștient.
Este foarte ușor să buchisești, să mergi la terapie, cursuri de dezvoltare personala și chiar să fi căsătorit însă nimic nu te poate pregăti pentru realitatea unei noi vieți sau a unei vieți traumatizate.
Scopul nu este să fi perfect sau să oferi totup, scopul esre să fi dispus să găsești soluții la orice copii vor pune în calea ta. Cu sigurantă o parteneră la fel de https://youtu.be/2GbxFIVQv8c?si=iMF9CJkPdcYe8NUn ca mine ar fi un plus, bunici, socrii și mai mult, o comunitate intențională extraordinar. Până însă oricare din aceste elemente vor apărea știu sigur că le va fi mai bine copiilor cu mine pentru că sunt dispus să le ofer ce au nevoie, ACASĂ.
Am dat peste această carte complet întâmplător pe youtube. Inițial nu am reaizat cine este autorul sau lectorul dar un aer de familiaritate plutea deasupra experienței. Apoi mi-a picat fisa căci era aceeași atmosferă ca poveste și ca voce cu Dune. Și ce să vezi era același autor și același lector.
Cartea este ușurica fiind un „bildungs roman”. Fără ca firul epic să fie legat de Dune se vede aceeași mână, același fel de mister.
Carte audiată sub lectura lui Scott Brick.
Powered by WordPress & Theme by Anders Norén
