Inteligența pare un lucru atât de simplu. Statică. O ai sau nu o ai, are un număr, o proprietate precum culoarea părului sau numărul de degete la o mână. Însă în 1983 când eram țâcă Howard Gardner a propus teoria inteligențelor multiple prin cartea: Frames of mind
Ideea este relativ simplă: avem mai multe tipuri de inteligență care fiecare le avem mai mult sau mai puțin dezvoltate, fie nativ poate prin modul în care ne este construit creierul, fie prin educație și exercițiu prin maleabilitate cerebrală.
Inteligența lingvistică – capacitatea de a citi și înțelege un text scris, și de a așterne pe hârtie situații reale sau imaginare. Cum cititul și scrisul sunt convenții mă întreb dacă inteligența lingvistică se răfrânge și asupra natațiilor muzicale sau a limbajelor de programare.
Inteligența logico-matematică – capacitatea de a înțelege informație riguros structurată, concepte abstracte, numere și operații matematice și de a opera cu ele.
Inteligența spațială – capacitatea de a te orienta în spațiu urban sau natural, de a citi o hartă sau constelații cerești. Are un caracter oarecum instinctual căci deși poți învăța pe cineva să citească o hartă nu știu dacă poți înveți să îți imaginezi un spațiu în care să navighezi mental
Inteligența naturalistă – capacitatea de a înțelege și recunoaște elemente naturale și relația noastră cu ele. Îmi pare cumva instinctuală, dincolo de rațiune, la fel ca iubirea. Poți învăța efectul benefic pe care fiecare specie, formă de relief, curs de apă sau nor îl are asupra echilibrului ecosistemului dar mă îndoiesc că poți cu adevărat aprecia un lup sau o căpușe.
Inteligența kinestezică – capacitatea de a-ți înțelege și folosi corpul. Parte este proprioceptia și capacitatea de a înțelege aceste mrsaje dar și plăcerea de a folosi corpul pentru a te cățăra pe un munte sau a ciopli o bucată de lemn.
Inteligența muzicală – capacitatea de a simți și reda o linie melodică, de a recunoaște o voce sau un accent, cântul unei păsări, de a cânta din voce sau cu un instrument. Asta poate dintre toate îmi este cel mai greu să o văd dincolo de instinct, înclinație căci cu inteligența kinestezică necesară poți să îți modelezi vocea sau să capeți dexteritatea necesară de a cânta la un instrument, totuși nu poți să înveți să rezonezi cu o linie melodică.
Inteligența interpersonală – capacitatea de a ști cum să citești pe alții și să relaționezi cu ei. Este un mix între limbajul corpului, mimica feței, microexpresii, intonație și ton, diplomație. Pare confluență între inteligență lingvistică și kinestezică dar digur este ceva de sine stătător care se poate învăța.
Inteligența intrapersonală – capacitatea de a-ți înțelege și numi emoțiile, de a acționa și nu reacționa, de a te simți bine în propria-ți piele și de a-ți găsi pacea interioară. Este cel mai simplu de explicat dar cel mai greu de învățat și aplicat pentru că deși la nivel abstracte înțelegi la nivel mental o pui la îndoială.
Inteligența existențială – capacitatea de a-ți pune întrebări și explora răspunsuri dincolo de o’latură practică, imediată. Este sursa filosofiei, credinței, îndoielii și poate parte a inteligenței intrapersonale.
Inteligența pedagogică -capacitatea de a preda mai departe ceea ce ști și de a adapta mesajul la publicul pe cate îl ai în față. Cred că reușește să fie confluența inteligenței abstracte în a-ți modula mesajul, a inteligenței interpersonale în a citi publicul, inteligentei logico-matematice în a planifica
Probabil următorul pas ar fi să citesc cartea, dar există și dezavantaje să trăiești în România și anime că unele cărți în format sudio ni îți sunt didponibile.
