Una dintre sugestiile auzite pentru a conversa despre o carte este să te focusezi pe ce a vrut autorul să spună și nu pe interpretarea ta personală. Astfel în teorie scapi de povara interpretării și doar ar trebui să descoperi intențiile autorului. Dar cum ai putea oare când nu îl cunoști pe autor, nu îi cunoști religia, opiniile politice, sociale, economice, educația.Așa că nu mă voi osteni să aflu cine este autorul și nici ce vroia să transmită ci voi surprinde ce am înțeles eu.
O civilizație ce se consideră avansată, superioară, pentru a cuceri pe alta pe care o consideră inferioară, barbară, a încercat mereu să oblitereze tradițiile și spiritul celor cuceriți. Am adus religia creștină printre aborigeni pentru a-i salva, am adus haine civilizate, un sistem economic trainic,… și bolile, cotuptia. Astfel europenii au cucerit americile, africa și asia.
Cartea este o alegorie la toată „cultura” euripeană. De data aceasta vorbim de ani lumină și nu de un ocean, de drone conștiente și nu de flinte, de nave spațiale conștiente și nu corăbii cu pânze. Iar „călcâiul lui Ahile” al acestei civilizații este un joc pe care generalul Murat Gyorgy descoperă cu ușurință cum să-l joace și cum să devină maestru la el.
Singurul lucru, dacă interpretarea mea e corectă, este dacă această carte se vrea o critică la felul în care îi tratăm pe alții, sau doar o reinterpretare sf a unei inevitabile normalități?
Carte audiată sub lectura lui Peter Kenny.
