Doi metri pătrați de liniște

Cum am ales titlul nu știu. Mă aștepta în lista de citit de pe scribd. Îmi pare cu atât straniu încăt după ce am citit-o într-o zi meșterind prin casă.

Mă întreb cum pot oameni să citească mai multe cărți simultan și să înțeleagă ceva din ele maiales dacă le va lua săptămâni. A fost o carte care nu promitea mare lucru însă puțin câte puțin lăsând povestra să se deruleze a reușit să mă captiveze și să mă convingă.

Poate că este o carte despre tragediile școlilor de la sfârșitul secolului XX în care ideea de molestare era nonexistentă. Dar indiferent ce autoarea a vrut să surprindă eu aș propune o paralele cu sistemul capitalist. Școala era preocupată mai presus de orice de să cultive o imagine impecapilă pentru aceasta fiind dispusă să treacă cu vederea semne de întrebare. Similar capitslismul este preocupat mai presus de orice fiind dispus să îl obtină indiferent de cadavrele peste care trebuie să calce.

În naivitatea mea incorigibilă cred că mai devreme sau mai tărziu te vei uita în oglindă și de teamă sa nu te scuipi vei accepta îndrumările moralității. Însă fie „omul” este prea meschin, fie eu sunt prea afectat emoțional de acest vin de compasiune, de sociopatia unora care orbește avansează către țelul lor indiferent de prețul plătit de alții pentru ei.

Carte audiată sub lectura lui Andi Arndt

Cu siguranță ca orice experiență umană și visul este ceva extrem de personal. De aceea pentru mine care adesea își amintește ce visează acestă carte este extrem de personală.

Cartea am citit-o inițial cu 8 ani în urmă și ideea unor vise care schimbă realitatea suna extrem de interesant. Ca și poveste cartea nuncred că este mare brânză însă ideea este incredibilă. Cu atât mai mult cu cât se potrivește cu cartea anterioară. Instinctul uman este parte a firii noastre însă nu asta cred că ne definește ci alegerile pe care le facem în pofida acestor instincte.

Dacă precedenta carte era despre puterea violenței acum este despre puterea viselor care dacă ar avea capacitatea de a schimba realitatea ar trebui să o facă. O persoană religioasă ar spune că este doar atributul lui Dumnezeu de a schimba lumea dar dacă noi am avea această putere ar trebui să o facem? Și oare cum putem schimba bunele intenții cu potențialele riscuri. De aceea poate a folosi o unealtă, visul, nu ar trebui să pice în mâna celor flămânzi, deputere.

Carte audiată sub lectura lui Adam Sims.

Adesea cărțile de succes au o „continuare” la cerea editurii care dorește să „mulgă” tot ce poate din ideea originală. Uneori sunt „trase de păr” alteori sunt „ok” dar rareori sunt cu adevărat bune. Iar acestă carte face parte din ultima categorie.

Nu am cercetat istoria acestei cărți dar miroase a ceva gândit mai târziu, căci încearcă să justifice prezența unuia din personaje, dar este așa de bine scrise că se potrivește ca o mănușă poveștii originale: „snow always falls on top”.

Adesea cred că apare este întrebarea, „și despre ce este vorba” însă nu îi ușor să răspunzi pe scurt. De data asta este simplu „instinctul uman”. Autoarea reușește să justifice cadrul ce foemează caracterul președintelui Snow și să surprindă esența a ceea ce sunt jocurile foamei.

Pentru cadrul poveștii și chiar pentru lumea reală „instinctul uman” pare să fie răspunsul, căci adesea în pofida intențiilor tale, vei fi „convins” de situație să renunți și să „îmbrățișezi instinctul uman” pentru a supravuețuii și a avea succes.

Dar dacă tot ce suntem este doar instunct care este diferența dintre noi și câinii lui Pavlov, unde rațiunea? Ai vrea poate să adăugăm și emoția însă cred că este mai mult o formă distilată de rațiune cu un strop de instinct decât o formă de instinct.

Carte audiată sub lectura lui Santino Fontana.

Deși cu ani în urmă am abandonat cu condescendentă trilogia considerând că este o carte gratuită de dragul spectacilului, astăzi cred că este o carte excelentă Suntsigur acum că fiecare carte se citește la momentul potrivit și o corectă evaluare a ei este dată de abilitatea de a învăta ceva infifetent cât de bună, sau proastă e cartra.

Nu cred că are rost să stric experiența lecturii destăinuind ce și cum căci mă întreb dacă acesta este rostul unei evaluări. Sunt însă aspecte interesante care trebuies punctate.

Cruzime individuală nu mă miră având undeva la origini o traumă și o lipsă ce trebuie împlinite. Totuși ce nu pMccormickot întelege este justificarra internă a unui grup care în absenta respectivelor experiențe totuși se conformează la monstrozitatea propusă. Hitler și atitudinea nazistă față de evrei sau alte etni minoritare, atitudinea unui mărunt managerccare conceduază un angajat la ananghie și în cazul trilogiei plăcerea publicului capitaleu de a asista la măcelul unor copii ca pedeapsă a unui eveniment pettecut cu zeci de ani în urmă. Poate frica să fie atât de mare încât să fi dispus să sacrifici alte vieti de dragul aparențelor?

„Divide și cucerește” spune o veche zicală. Poate ar mai trebui adăugată una: „complezenta cucerește”. Odată cucerit ceva „războiul” nu s-a terminat ci abea incepe. Iar daca pentru o clipă vei lăsa garda jos se vor intoarce împotriva ta.

O revoltă dărâmă unnvechi sistem dar nu ofetă o nouă soluție. Nemulțumit fiind vei căuta pe alții alături de care să te revolti. Și poate printre ei se va ivi unnlider sau poate tu vdi fi acela. Indiferent cine va conduce, cei ce vor participa nu vor împărți decât parțial obiectivele tale de aceea la momentul potrivit își vor da arama pe față și te vor trăda negreșit

Cărți audiate sub lectura lui Carolyn Mccormick.

După suficient de mult timp și umilință sub călcâiul unui bicanc ajungi nu doar să porți urme acestuia ci să te simți notocos că le ai căci așa funcționează lumea.

După mai bine de 70 de ani de la o revoluție eșuată cetățenii Panam sunt obligați an de an să ofere doi copi între 12-18 ani care să se omoare între ei cu copii celorlate 12 districte pentru plăcerea capitalei și pentru a întării ideea totalei și inevitabilei dominații asupra populației.

Cu siguranță trăiesc într-o utopie căci îmi imaginez că administrația ar trebui să fie dintre oameni și pentru oameni iar decizile să îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor. Însă clar este o utopie (apropo u-topia vine din greaca veche și înseamna o societate care nu poate exista) căci atât în carte cât și în realitatea nostră capitalistă sistemul caută să îmbugățească pe puțini și să subjuge pe cei mulți.

Paralela este prea evudentă căci politicieni și corporații taie șiînvârt totul iar omul de rândsupraviețuiește sau moare de foame în total contrast cu beneficiile enorme pe care le aduc angajatorilor.

Ai apoi miract te intrebi de ce o astfel de carte există? Cum un sistem bazat pe exploatare permite publicarea unei cărți care ar putra submina sistemul. Și apoi realizezi că o astfel de carte este o intenționată valvă de eliberare a presiunii din fața unui public prea orb să admită că este exploatat. Cumva sindromul Stockoholm este în fiecare dintre noi pentru că noi am suoravuețuit.

Carte audiata sub lectura lui Carolyn Mccormick.